Romanul „Absenții” a fost scris de Augustin Buzura și a devenit celebru pentru cenzura brutală la care a fost supus la scurt timp după apariția sa. În 1970, romanul a fost publicat pentru prima dată, dar a fost interzis și retras din bibliotecile publice și din librării în contextul unei revoluții culturale în România.
Mihai Bogdan este personajul principal al romanului, un medic psiholog obișnuit să-și petreacă mult timp autoanalizându-se, datorită ocupației sale. Textul se constituie ca o parabolă, având ca scop descoperirea răspunsurilor la întrebările care-l macină pe protagonist, în special „Cine suntem noi, de fapt?”. Mihai Bogdan se află la o vârstă de tranziție, în jur de treizeci de ani, marcată de trecerea la maturitate, ceea ce declanșează un proces profund introspectiv. În camera sa, personajul retrăiește trecutul său într-o incursiune haotică și nedorită, în propriul labirint.
Acțiunea se desfășoară într-un Cluj mohorât, acoperit de ploi, reflectând starea interioară a lui Mihai Bogdan. Protagonistul este măcinat de frustrări provenite din mediul în care lucrează, unde simte că i se anulează identitatea. Munca sa la un studiu științific este tratată cu indiferență și cinism de către superiorii săi, iar el se retrage într-un stil de viață absent, autoanalitic, exprimându-și nemulțumirea față de problemele societății.
Pe tot parcursul romanului, Mihai Bogdan retrăiește episoade din viața sa, reinterpretându-le sau inventând altele noi, ca mecanism de evadare din realitatea cotidiană. În același timp, el se confruntă cu frustrările altor personaje din institut, cum ar fi profesorul bătrân și bolnavul paranoic.
Inadaptarea protagonistului în sistemul în care trăiește nu este un triumf, ci o condamnare, iar el simte că și-a ratat existența. În cele din urmă, el își dorește eliberarea din acest labirint de experiențe stranii și izvorâte dintr-un subconștient confuz. Romanul este un apel la demnitate în vremuri dificile și se remarcă prin redarea dinamicii unei conștiințe aflate în derivă. Este o analiză psihologică modernă care transmite starea de depersonalizare ce caracteriza România anilor ’60-’70.