Atributul

Definiția atributului

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral, răspunzând la întrebări precum:

• care?,
• ce fel de?,
• al (a, ai, ale) cui?,
• cât (câtă)?,
• câți (câte)?,
• al câtelea?,
• a câta?.

Exemplificare:

• Hainele colorate sunt în dulap. (care haine? colorate)
• Noi cei tineri vom schimba România. (care noi? cei tineri)
• În sală au rămas doi colegi. (câți colegi? doi)

Clasificarea Atributelor

În funcție de partea de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi clasificat în mai multe categorii, fiecare cu particularitățile sale.

Categorii:

• Atribut substantival
• Atribut adjectival
• Atribut pronominal
• Atribut numeral
• Atribut verbal
• Atribut adverbial
• Atribut interjecțional

Mijloace de Exprimare

Diversitatea părților de vorbire prin care poate fi exprimat atributul îmbogățește semnificația și expresivitatea propoziției.

În continuare, vom explora modul în care fiecare parte de vorbire contribuie la formarea atributului.

Exemplificare:

• substantiv: Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.
• adjectiv: Copacul înverzit este plin de păsări.
• numeral: Două cărți stau prăfuite în bibliotecă.
• pronume sau locuțiuni pronominale: Caietul lui este curat. / A reușit prin acțiuni care mai de care imorale.
• verb sau locuțiuni verbale: În întuneric am văzut două mogâldețe furișându-se. / Stilul de a se băga în seamă este enervant.
• adverb sau locuțiune adverbială: Mă îngrijorează examenul de mâine. / O prăjitură din când în când este bună.
• interjecție: Halal intervenție!

Topica Atributului

Topica atributului poate varia, fiind influențată de felul acestuia și de partea de vorbire prin care este exprimat.

Astfel, atributul poate fi plasat atât înaintea, cât și după termenul determinat.

Exemplificare:

• Unii copii sunt înalți. (înaintea termenului determinat)
• Mi-am cumpărat o haină verde. (după termenul determinat)
• Valurile mării sunt înalte. / Ale mării valuri sunt înalte. (topică variabilă)

În anumite cazuri, un substantiv poate fi însoțit de multiple atribute, iar acestea, la rândul lor, pot fi determinate de alte atribute:

• Anul trecut a fost o vară secetoasă, caniculară, cu temperaturi ridicate.

Atributul poate determina două sau mai multe substantive: Am admirat cărțile și caietele îngrijite.

Punctuația Atributului

Punctuația joacă un rol crucial în delimitarea atributelor, în funcție de natura și funcția lor în propoziție.

• Atributele necesare, care identifică sau califică substantivul, nu sunt despărțite prin virgulă: mulți copii, doi copii.
• Atributele explicative, care descriu obiectul denumit de substantiv, sunt izolate prin virgule sau linii de pauză: Liniștit, băiatul s-a îndreptat spre casă.
• Atributele de același fel sunt despărțite prin virgulă sau conjuncții coordonatoare, iar dacă nu sunt de același fel, nu sunt despărțite prin virgulă: Mașina mare și frumoasă este scumpă.

Valoarea Stilistică a Atributului

Atributele pot avea o încărcătură stilistică considerabilă, contribuind la îmbogățirea expresivității textului.

Elemente stilistice:

• Epitete: Atributele pot funcționa ca epitete, conferind calități estetice sau emoționale: frumos, strălucitor, minunat.
• Comparatii: Prin compararea elementelor, atributele pot evidenția similitudini sau diferențe: verde ca iarba, rece ca gheața.
• Metafore: Atributele pot contribui la crearea metaforelor, invitând la interpretări imaginative: timpul zboară, inima de piatră.