Romanul „Abu-Hasan” de I.L. Caragiale este adesea considerat o nuvelă de unii și un basm fantastic de alții. A fost publicat pentru prima dată în 1915 subintitulat „poveste orientală” la Editura Institutului de Arte Grafice „Flacăra”. Cartea a devenit una dintre cele mai populare povești pentru copii ale autorului. Asemenea altor scrieri ale lui Caragiale, „Abu-Hasan” ilustrează talentul său pentru analiza naturii umane.
Acțiunea romanului are loc în Bagdad, într-un timp nedeterminat, în timpul domniei califului Harun-al-Rashid. Personajul principal este Abu-Hasan, fiul unui neguțător bogat. După moartea tatălui său, Abu-Hasan moștenește averea și o risipește în mod iresponsabil. După ce prietenii săi se dezic de el, Abu-Hasan decide să-și schimbe modul de viață și să cinstească în fiecare seară un străin la masă.
Într-o seară, acesta îl invită la cină pe califul Harun-al-Rashid, fără să știe cine este. După ce îi dezvăluie motivele sale, califul îl adoarme și îl duce în palatul său. A doua zi, Abu-Hasan se trezește acasă, convins că este califul. După o serie de întâmplări amuzante, el revine la adevărata sa identitate și își reia obiceiul de a cinsti un străin în fiecare noapte.
Întâlnirea ulterioară cu califul îl aduce din nou în palat, iar de data aceasta Abu-Hasan primește o recompensă pentru comportamentul său. În final, povestea se încheie fericit, iar protagonistul primește tot ce și-a dorit.
„Abu-Hasan” reflectă ingeniozitatea și adaptabilitatea lui Caragiale la diferite genuri literare. Deși este cunoscut în principal pentru comediile sale, el a lăsat o moștenire literară diversă și impresionantă. Operele sale fantastice au fost adesea asociate cu ocultismul scrierilor lui Edgar Allan Poe.