George Panu, cunoscut și sub numele de „Gheorghe Panu”, a fost un scriitor român care a fost inițial asociat cu grupul cultural „Junimea”, care era sub îndrumarea lui Titu Maiorescu. În 1881 (sau poate în 1882, conform unor surse), Panu a părăsit „Junimea” și s-a dedicat publicării ziarului său liberal-opoziționist, „Lupta”. În contrast cu Iacob Negruzzi, care a scris și el despre această perioadă, George Panu a avut acces la rapoartele societății culturale și literare.
Cartea sa, „Amintiri de la Junimea din Iași”, este împărțită în două părți și acoperă activitatea grupării între anii 1872 și 1875. Stilul predominant al cărții este cel memorialistic, iar autorul și personajul-narator se confundă, relatând evenimentele la persoana întâi. După câteva capitole introductive, autorul relatează primul său contact cu „Junimea” și cum a fost invitat să se alăture grupării. Atmosfera din cadrul societății culturale și literare este redată fidel în lucrarea lui Panu, oferind o sursă de documentare și un bogat material anecdotic.
Cartea surprinde și caracterizează figuri marcante ale grupării, precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, D. Carp, Teodor Rosetti și Ion Creangă. George Panu relatează și relațiile sale cu Mihai Eminescu, care erau caracterizate de o puternică răceală, din cauza diferențelor lor ideologice. Autorul își exprimă și opinia despre greșelile lui Eminescu și își dedică o mare parte din activitatea sa pentru restabilirea adevărurilor „ascunse sau denaturate de școala naționalistă”.
În concluzie, „Amintiri de la Junimea din Iași” este cea mai marcantă lucrare a lui George Panu, oferind o perspectivă unică asupra grupării „Junimea” și a personalităților implicate. Panu a fost unul dintre primii intelectuali care a avut o perspectivă opusă celei pașoptiste în privința istoriei naționale și este amintit pentru contribuția sa la înțelegerea și documentarea acestei perioade.