Publicată în 1980, „Arta conversației” este al doilea roman semnat de Ilenei Vulpescu, o scriitoare apreciată a literaturii române, care a murit recent. În ciuda faptului că a activat în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, Vulpescu a reușit să-și exprime autenticitatea prin intermediul scrisului, evitând cenzura.
Cartea spune povestea Sînzianei Hangan, o femeie divorțată în vârstă de aproape patruzeci de ani, care este medic și are două fete. Una dintre ele, Ana, este rezultatul unei relații cu un bărbat căsătorit, în timp ce cealaltă, Maria, este fiica fostului soț al Sînzianei, Alexandru Bujor. Între cele două fete există o diferență de vârstă semnificativă, iar Sînziana se gândește adesea la mama ei, care i-a fost un reper moral.
Sînziana se confruntă cu situații neplăcute din cauza principiilor sale și a educației primită, care o determină să muncească din greu pentru a deveni chirurg. Cu toate acestea, ea se lovește de obstacole care o fac să renunțe la acest vis. În ciuda acestor dificultăți, Sînziana atrage mulți pretendenți, dar relațiile ei sunt complicate și pline de nesiguranță.
În ciuda contextului politic dificil, Vulpescu nu a întâmpinat probleme în publicarea romanului, deoarece critica regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej într-un mod subtil. „Arta conversației” abordează viața unei mame singure în România anilor ’70, oferind o perspectivă unică asupra vieții femeilor în acea perioadă.