Povestirea „Balaurul” ocupă locul al treilea în colecția de nuvele „Hanu Ancuței”, o operă literară a lui Mihail Sadoveanu lansată în 1928.
Această narativă este concepută ca o „povestire în ramă”, fiind una dintre cele nouă relatări interconectate prin intermediul unei povești-cadru.
Balaurul – rezumat de nota 10
Povestirea „Balaurul” se petrece într-un loc îndrăgit de călători și aventurieri, cunoscut sub numele de Hanu-Ancuței.
Acest han, așezat strategic la răscruce de drumuri pe malul Moldovei, era nu doar un adăpost împotriva tâlharilor, ci și un spațiu unde oamenii își găseau plăcerea în a împărtăși povești la lumina focului, învăluiți de căldura și ospitalitatea locului.
Aici, drumeții încărcați cu vin din recolta îmbelșugată de struguri se adunau, făcând din han un simbol vibrant al socializării.
În acest cadru pitoresc și încărcat de istorii, Moș Leonte, un personaj cu experiență de viață și cunoștințe adânci, își împărtășește povestea. Povestea lui, intitulată „Balaurul”, se desfășoară în trecut, când Moș Leonte era încă tânăr și învăța meșteșugul de „vraci și zodier” de la tatăl său.
El ne aduce în scenă o întâmplare din satul Tupliați, unde a locuit un boier de temut, Năstasă Bolomir, al cărui portret aduce aminte de figura sinistră a lui Barbă-Albastră.
Bolomir, cunoscut pentru mânia și asprimea sa, a avut o serie de căsătorii nefericite, fiecare dintre soțiile sale părăsindu-l sau murind în condiții misterioase.
Prima sa soție, incapabilă să tolereze cruzimea lui, se întoarce plângând la părinții ei. A doua, o văduvă frumoasă și bogată, moare după doi ani de căsnicie, schimbându-se fizic într-un mod îngrijorător.
Zvonurile despre Bolomir circulă, iar femeile îl evită pe boier. Totuși, Bolomir se căsătorește a treia oară cu Irinuța, o tânără plină de viață și bucurie. Dar, pe măsură ce timpul trece, starea lui Bolomir se înrăutățește, în timp ce Irinuța pare să înflorească și mai mult.
Boierul, bănuit de paranoia, își exprimă temerile că Irinuța l-ar înșela cu fiul vornicului. În căutarea adevărului, se adresează tatălui lui Moș Leonte pentru a „citi în zodii”.
Înțelegând gravitatea situației și potențialul pericol pentru Irinuța, vraciul îl liniștește pe Bolomir fără a-i dezvălui realitatea. Dorind să protejeze tânăra soție a boierului, tatăl lui Moș Leonte o avertizează pe Irinuța despre planurile soțului ei.
Situația escaladează rapid atunci când Bolomir și slujitorii săi îi prind pe Irinuța și pe presupusul ei amant. Plănuind o pedeapsă macabră pentru cei doi, Bolomir este însă oprit de intervenția spectaculoasă a naturii: un balaur îngrozitor apare și îl aruncă pe boier într-o groapă, punând astfel capăt tiraniei sale.
Moartea lui Bolomir aduce un final abrupt și dramatic întregii sale domnii de teroare, în timp ce soarta Irinuței rămâne un mister.
Această povestire, plasată în cadrul fascinant al Hanu-Ancuței, nu este doar o narare despre justiție și răzbunare, ci și despre puterea legendelor și a credinței în forțele naturii.
Moș Leonte, prin relatarea sa, conectează trecutul mitic cu prezentul, oferind o perspectivă valoroasă asupra vieții și moravurilor din acele vremuri.
Astfel, „Balaurul” devine o fereastră spre o lume unde realitatea se împletește cu mitul, unde personajele colorate și destinele lor neobișnuite îmbogățesc tapiseria narativă a volumului „Hanu Ancuței”.
Balaurul – rezumat pe scurt
Povestea „Balaurul” din cartea „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu este relatată de Moș Leonte, care împărtășește o întâmplare din tinerețea sa, când a avut o interacțiune cu un balaur în timp ce învăța meșteșugul de zodier și vraci de la tatăl său.
Povestea pune în prim plan viața boierului Nastasă Bolomir, un personaj important în comunitatea locală, care a avut parte de evenimente neplăcute și supranaturale în viața sa.
Moș Leonte începe povestirea explicând că comisul Ionita, impresionat de o altă istorisire, dorește să împărtășească ceva și mai înfricoșător.
Înainte de a începe povestirea, Moș Leonte își exprimă aprecierea pentru han, un loc unde oamenii se adună și împărtășesc povești.
El rememorează momentul când a văzut balaurul pentru prima dată, la vârsta de douăzeci de ani, în timp ce tatăl său îl învăța meșteșugul de zodier și vraci.
Narratorul descrie apoi viața boierului Nastasă Bolomir, un om mare și fudul din satul Tupilați.
Bolomir fusese căsătorit de două ori, iar a treia oară se căsătorise cu o tânără de șaptesprezece ani, Irinuța.
Cu toate acestea, viața boierului devine complicată atunci când află de la camarazița sa că Irinuța se întâlnește cu Alexandrel Vuza.
Într-o încercare de a salva situația, Bolomir îl consultă pe tatăl lui Leonte, care era zodier, despre soarta căsniciei sale.
Povestirea atinge un punct culminant când, într-o zi furtunoasă, boierul și slujitorii săi îi prind pe zodier și pe Alexandrel Vuza, intenționând să-i pedepsească aspru.
Cu toate acestea, o furtună mare se abate peste Moldova, iar o creatură mistică, balaurul, apare în vartej.
În urma acestui eveniment supranatural, toți reușesc să scape, în timp ce boierul este găsit aproape mort într-o râpă. Evenimentele care au urmat această întâmplare au dus, se pare, la moartea lui Bolomir.
Această povestire, așa cum este relatată de Moș Leonte, prezintă elemente de misticism și supranatural, explorând credințele populare și impactul lor asupra vieților oamenilor într-o comunitate tradițională românească.