„Bunica se pregătește să moară” este o nuvelă scrisă de Anton Holban și publicată în 1971, la București. Această operă reflectă preocuparea autorului pentru ideea nefericirii predestinate, moarte și singurătate. Nuvela surprinde atât presimțirea propriei morți, cât și presupuneri privind sentimentele bunicii, o femeie în vârstă de peste optzeci de ani, al cărei sfârșit era previzibil.
Acțiunea nuvelei nu este centrală, dar personajele sunt în prim-plan, cu portretul și viața bunicii ocupând poziția principală în cadrul operei. După o scurtă descriere a meleagurilor natale, întreaga atenție se concentrează pe gospodăria bunicii.
Bunica avea un loc special în viața familiei, iar relația ei cu personajul-narator este plină de afecțiune și prietenie. Bunicul murise cu zece ani în urmă, dar el fusese factorul decisiv în menținerea obiceiului casei de a nu se schimba nimic. Această permanență a creat o stare de familiaritate și confort, chiar și după moartea bătrânului.
Autorul își amintește de vremurile mai fericite și se minunează la gândul că, având foarte puțin, bunicii au reușit să întemeieze o gospodărie impresionantă. Evoluția întregii familii este descrisă prin perspectiva înaintării în vârstă a bunicilor, stâlpi ai căminului ce-i adăpostise ani de-a rândul pe cei tineri.
Privindu-și bunica bătrână și bolnavă, personajul-narator simte că și sfârșitul lui se apropie cu pași repezi, în ciuda vârstei tinere. El se confruntă cu dureri mari și simte că nu mai are nicio speranță. Se pregătește să accepte inevitabilitatea morții.
Nuvela „Bunica se pregătește să moară” este o operă impresionantă, atât prin subiectul ales, cât și prin acuratețea sa. Textul redă fapte reale, iar chiar și Eugen Lovinescu confirmă autenticitatea poveștii. Citind nuvela, Lovinescu apreciază arta lui Holban, descriind-o ca fiind lipsită de invenție și fantezie, dar plină de notații mărunte, pregnante și evocatoare a atmosferei casei familiale.
Lasă un răspuns