Căldură mare – rezumat

„Căldură mare” este o schiță scrisă de I. L. Caragiale, un maestru al satirizării defectelor societății. Publicată în volumul „Momente” în 1901, schița relatează povestea unui domn care, într-o zi toridă de vară, ia o trăsură pentru a ajunge la adresa „numărul 11 bis” de pe strada Pacienței. Aici, el se confruntă cu o serie de neînțelegeri și confuzii, întâlnind un servitor care pare să nu vorbească aceeași limbă cu el.

Dialogul dintre domn și servitor este plin de erori de limbaj și neclarități, iar situația devine tot mai comică pe măsură ce protagonistul încearcă să-și transmită mesajele criptice către stăpânul casei. În cele din urmă, el își dă seama că s-a dus la adresa greșită și, amețit de căldură, greșește și destinația comunicată birjarului.

Această schiță este plină de umor și ilustrează modul în care oamenii se pot înțelege greșit unul pe celălalt, făcându-ne să reflectăm asupra problemelor de comunicare din viața reală. Caragiale reușește să redea aceste neînțelegeri prin intermediul comicului de limbaj, oferindu-ne o perspectivă amuzantă asupra unei situații comune.


Categorii:
error: