„Cartea Oltului” este un reportaj literar scris de Geo Bogza în perioada interbelică și publicat în 1944. Textul oferă o detaliată descriere a râului Olt și a traseului său, fiind inspirat din călătoria autorului de-a lungul acestuia. Opera este atât un reportaj literar, cât și un poem în proză ce evidențiază calitățile morale și natura echilibrată a poporului român.
Geo Bogza identifică șapte etape ale existenței râului Olt, echivalând destinul acestuia cu cel al unei ființe umane. De la izvorul său în Munții Hășmașu Mare și până la vărsarea în Dunăre, râul parcurge un traseu bine definit, asemenea unei ființe vii. Textul prezintă și legenda Mureșului și a Oltului, împrumutând trăsăturile acestor râuri locuitorilor zonelor pe care le străbat.
Opera lui Bogza nu este doar o simplă monografie a unui râu, ci o meditație asupra destinului întregii umanități. Oltul devine martor al existenței oamenilor și a locurilor pe care le străbate, observând trecerea timpului și reflectând asupra sensului existenței sale și al lumii în care trăiește.
În concluzie, „Cartea Oltului” este o impresionantă monografie a traseului râului, oferind referiri la aspecte ce aparțin folclorului și istoriei țării noastre. Autorul descrie defileurile și luptele dintre piatră și apă, evidențiind faptul că Oltul nu este doar un râu, ci un simbol și un martor al evenimentelor istorice importante prin care a trecut poporul român.