Primul roman al lui Mihail Drumeș, intitulat „Cazul Magheru”, a fost publicat pentru prima dată în anul 1930. Inițial, a apărut sub forma unui foileton în cotidianul „Dimineața”, sub titlul „Sfântul Părere”, iar apoi a fost lansat în volum la editura „Cartea Românească”. Romanul a primit recenzii pozitive în publicații precum „Viața Românească”, „Rampa” și „Gândirea”.
Cartea urmărește povestea lui Ilarie Magheru și evoluția sa de-a lungul timpului. La început, el este un tânăr curios și îndrăgostit de Marta Cavu, dar suferă o tragedie când o pierde la o vârstă fragedă. Deși inițial își dorește să studieze filosofia sau pianul, Magheru se decide să urmeze medicina și devine un medic respectabil, motivat de pasiunea pentru cunoaștere și binefacere.
El crede în tratamentele non-medicamentoase și călătorește în India pentru a se specializa în practici Yoga, dar planul său este împiedicat de lipsa banilor. Într-o călătorie cu trenul, el are o experiență care îi schimbă viața, când este tentat să fure o sumă mare de bani de la un moșier, dar în cele din urmă renunță la acest gest și se trezește implicat într-un accident.
Ulterior, Magheru se confruntă cu sentimente de vinovăție și își dă seama că trebuie să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale. El se predă poliției crezând că a comis un act teribil, dar ulterior este dovedit că este nevinovat. În cele din urmă, reușește să-și dezvolte tehnica de vindecare a pacienților fără tratament medicamentos.
„Cazul Magheru” este un roman captivant care explorează teme precum conștiința și responsabilitatea morală. Acesta este una dintre cele mai iubite opere ale lui Mihail Drumeș și a rămas în memoria cititorilor alături de alte romane celebre ale autorului.