„Cerșetorul” este o povestire scrisă de Liviu Rebreanu, un autor cunoscut pentru abilitățile sale de a analiza în profunzime structura psihică a personajelor sale. Această povestire face parte din volumul intitulat „Golanii (nuvele și schițe)”, publicat în 1916.
Povestea începe cu prezentarea doctorului Ispas, un medic oftalmolog blând și generos, care se îndreaptă spre satul Ciolănești pentru a trata o epidemie de scarlatină. În drum spre destinație, simte foame și oprește la o cârciumă într-un sat sărăcăcios. Aici, întâlnește un cerșetor orb căruia îi oferă bani și apoi îi propune să-l consulte la spitalul din București pentru a-i trata afecțiunea ochilor fără costuri.
Cerșetorul acceptă și, după operație, se întoarce la spital pentru o consultație de rutină. Aici, medicul constată că acesta și-a recăpătat vederea, dar este șocat când cerșetorul îi mărturisește că ar prefera să fie orb din nou. Acesta își motivează dorința prin faptul că cerșitul îi asigura un trai mai ușor decât munca.
Doctorul Ispas reacționează violent la această declarație și îl alungă pe cerșetor. Povestirea reușește să pună în lumină discrepanța dintre percepțiile diferite ale celor doi personaje în ceea ce privește demnitatea și traiul decent. În timp ce medicul încearcă să-l ajute pe cerșetor să ducă o viață normală și demnă, acesta preferă să se întoarcă la modul său de viață anterioară, în ciuda faptului că acum poate vedea.
Astfel, „Cerșetorul” este o povestire care surprinde cititorul prin contrastul dintre percepțiile celor două personaje și ne arată cât de relativă poate fi percepția asupra unei vieți demne și a traiului decent.