Nuvela „Chef la mănăstire”, scrisă de Vasile Voiculescu în anul 1952 și publicată postum în volumul său de proză intitulat „Capul de zimbru”, a rămas în memoria cititorilor datorită detaliilor vii și atmosferei captivante pe care o creează. Prin tehnica „povestirii în ramă”, autorul ne introduce într-o poveste relatată în cadrul unei vizite organizate la casa lui Ionel Teodoreanu.
Povestea în sine este relatată de poetul Lesnea, care își amintește de o „inspecție” făcută de preotul Ilie la biserica domnească. Însoțit de un alt preot, Bolindache, și de iapa Liza, preotul Ilie ajunge la mănăstirea starețului Mitrofan. Aici, împreună cu călugării, el organizează un ospăț generos, care inițial era doar un prânz îndestulat, dar care se transformă într-un adevărat chef care durează patru zile.
Fiecare zi a ospățului are o temă culinară specifică, de la ziua porcului la ziua peștelui și ziua mielului. Mesenii se bucură de o varietate impresionantă de mâncăruri și băuturi, iar atmosfera este de neuitat. Însă, totul ia o întorsătură comică atunci când călugării uită să-și aducă iapa Liza înapoi din clopotniță și aceasta roade sforile clopotelor, creând panică printre participanți.
Preoții se dezlănțuie în dansuri, cântece și distracție, iar atmosfera devine din ce în ce mai ludică. În final, pe drumul de întoarcere, preoții discută despre experiența lor, iar propunerea de a se întoarce pentru a continua chefuitul este respinsă de unul dintre ei.
Această nuvelă surprinzătoare face parte din proza fantastică a lui Vasile Voiculescu, aducând în prim-plan un episod „lumesc” din viața „sfinților părinți”. Prin această poveste, autorul ne arată că chiar și cei dedicați vieții spirituale pot cădea pradă plăcerilor lumești, evidențiind aspecte umane și comice într-un cadru neașteptat.