Tudor Arghezi, unul dintre cei mai importanți scriitori români din perioada interbelică, a devenit un simbol al literaturii moderniste. Scrierile sale au impresionat prin diversitatea subiectelor abordate și prin expresivitatea lor. Arghezi nu a fost doar un poet îndrăzneț care a abordat teme controversate și a criticat divinitatea, ci a fost și un prozator care a scris despre aventurile copiilor săi, Mițu și Baruțu. Chiar dacă le-a dedicat volume întregi de poezie, Arghezi a scris și o carte de povestiri intitulată „Cartea cu jucării”, în care a inclus fragmente din copilăria copiilor săi. Povestirea „Cheile” este una dintre aceste povești și surprinde în mod comic un episod memorabil din viața familiei sale.
Textul începe prin prezentarea nemulțumirii copiilor față de faptul că sunt prea mici și nu au acces la lucrurile specifice vieții de adult, cum ar fi cheile de la dulapuri, mustățile tatălui sau fustele mamei. Copiii erau deranjați de faptul că adulții ascundeau lucrurile în dulapuri și le închideau cu chei pe care le țineau mereu la ei. Într-o zi, însă, copiii au găsit o ușă de la un dulap întredeschisă și au intrat imediat. Dar în loc să găsească lucrurile pe care le căutau, au dat doar de haine atârnate pe umerașe. Dulapul conținea alte patru dulapuri în el, toate închise cu cheie, și multe polițe. Mițu și Baruțu au găsit rapid o soluție; au adus niște scaune și s-au urcat pe ele pentru a ajunge la cutiile de pe rafturi.
Părinții erau în cameră când au auzit zgomote puternice. Au ajuns imediat la locul incidentului și au găsit dulapul căzut în mijlocul camerei peste copii. Hainele, lucrurile, cutiile, toate erau pe jos, iar copiii ieșeau dintre grămezile de haine. A durat patru zile ca tatăl să repare dulapul bucățică cu bucățică, și ca mama să rearanjeze toate lucrurile înăuntru. Cam atât a durat și dispariția vânătăilor și umflăturilor copiilor cauzate de cutiile și polițele care s-au dărâmat peste ei. Apoi a urmat un fel de proces în care copiii au fost judecați pentru faptele lor. Au fost invitați la proces și unchiul Sesis și mătușa Tatana, iar pisicile și găinile din ogradă au fost martori de partea copiilor. Baruțu a fost primul chemat în sala de judecată, iar după câteva întrebări, a fost scos pentru ca adulții să râdă de răspunsul lui la întrebarea câți ani are. Apoi a fost rechemat împreună cu sora lui pentru a auzi verdictul. Copiii au primit toate cheile din gospodărie împreună cu responsabilitățile de a se ocupa de ele.
Deși inițial erau bucuroși că aveau acces la toate lucrurile, copiii au descoperit că nicio cheie nu se potrivea cu nicio ușă. Când mama i-a chemat la masă, aceștia i-au înapoiat cheile, dezamăgiți. Povestirea ilustrează atât aventurile copiilor, cât și lecția pe care au învățat-o. De asemenea, evidențiază faptul că viața de familie a fost o sursă importantă de inspirație pentru Arghezi, care a scris numeroase volume de poezii despre aceasta.