Acțiunea romanului se desfășoară în perioada 1814-1825, în București, în timpul domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea. Evenimentele au loc în casa postelnicului Andronache Tuzluc, care era favoritul domnitorului.
Romanul este împărțit în 32 de capitole, primul având titlul „Dinu Păturică”. Într-o dimineață din octombrie 1814, un tânăr de 22 de ani, cu o față oacheșă și ochi negri plini de viclenie, pe nume Dinu Păturică, sosește la curtea postelnicului bogat, Andronache Tuzluc. Prin mijloace necinstite și lingusiri, el ajunge să fie mare postelnic la curtea domnitorului. În același timp, autorul prezintă viața de curte și atmosfera timpului.
Un alt personaj important este Chera Duduca, amanta lui Tuzluc, descrisă ca fiind o frumusețe perfectă și de o inteligență vie. Gelos, Tuzluc îl trimite pe Dinu Păturică să o slujească pe Duduca, dar de fapt să o supravegheze.
Întâlnirea dintre Duduca și Dinu Păturică este descrisă ca fiind plină de viclenie și planuri de a-l aduce pe postelnic la sapă de lemn. Pentru a-și atinge scopul, cei doi au nevoie de un intermediar, Chir Costea Chiorul, un negustor și cămătar trădător.
La curtea postelnicului, vătaful Gheorghe observă comportamentul necinstit al lui Păturică și îl atrage atenția postelnicului. Ca răspuns, postelnicul îl dă afară pe Gheorghe și îl numește pe Păturică vătaf al curții. În această nouă poziție, Păturică exploatează țăranii și vinde funcții publice în numele lui Tuzluc.
Prin intermediul lui Chir Costea Chiorul, Păturică vinde moșiile postelnicului și face cheltuieli mari, ajungând în cele din urmă să fie sărac. După ce suferă un atac de apoplexie, Tuzluc este îngrijit de Gheorghe, care intrase în slujba boierului C. Întreaga avere a postelnicului ajunge să îi aparțină lui Păturică, care se căsătorește cu Chera Duduca.
Noul domnitor, Alexandru Suțu, îl numește pe Păturică stolnic și îi oferă două județe dacă organizează omorârea lui Tudor Vladimirescu. Însă, Păturică este aruncat la ocnă și moare acolo. Duduca fuge peste Dunăre și se mărită cu un turc, dar este ucisă pentru că încearcă să se impună în casa noului ei soț.
Andronache Tuzluc moare, iar pe drumul spre cimitir se întâlnesc două care mortuare, unul pentru Păturică și altul pentru Tuzluc. Chir Costea Chiorul este condamnat să fie bătut în toate piețele negustorești și apoi țintuit de urechi în fața prăvăliei sale. Fostul vătaf Gheorghe ajunge mare spătar datorită corectitudinii sale și este cinstit de domnitorul Ghica.
Romanul impresionează prin forța dramatică a acțiunii și a personajelor, oferind o imagine a procesului istoric al formării burgheziei în România. Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, un arivist care se îmbogățește prin mijloace necinstite, în timp ce Tuzluc este un parvenit și Duduca se pierde din cauza desfrâului. Chir Costea Chiorul este prezentat ca un trădător și cămătar, în timp ce Gheorghe este prezentat ca un personaj cinstit și devotat.
Stilul romanului se remarcă prin oralitate și folosirea unor elemente specifice anilor 1850-1860, precum arhaisme și influențe italiene. Numele personajelor și moșiile lor sunt folosite ca metafore pentru caracterul și destinul lor.