Cișmigiu et comp – rezumat

Cișmigiu et Comp” este un roman scris de Grigore Băjenaru. Mai jos găsiți rezumatul acestui roman în care autorul ne povestește despre experiențele sale din anii de liceu, petrecuți la Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, în anii ’20.


cismigiu et comp grigore bajenaru rezumat

Cișmigiu et comp – rezumat pe scurt

Acțiunea începe cu reîntâlnirea absolvenților promoției 1926, după cincisprezece ani de la terminarea studiilor.

Această întâlnire evocă o emoție intensă și o bucurie copleșitoare printre foștii colegi, reînviind amintiri ale unei perioade de neuitat din viața lor.

Naratorul, unul dintre absolvenți, își așteaptă colegii pe o bancă în parcul Cișmigiu, loc emblematic pentru anii petrecuți la liceu.

Aici, cufundat în gânduri, începe să rememoreze diverse episoade semnificative din viața de elev:

  • de la teza de română,
  • la poreclele ingenioase date profesorilor,
  • prietenii strânse și năzbâtiile adolescenților.

Parcul Cișmigiu devine astfel un simbol al inocenței și al aventurilor tinereții.

Opera este structurată pe capitole, fiecare dedicat unui episod distinct din viața de liceu, oferind o imagine detaliată a vieții academice și sociale a elevilor de la „Gheorghe Lazăr”.

Episodul tezei de română și profesorii remarcabili ai liceului, denumiți „stâlpi ai liceului”, sunt descrise cu respect și admirație, subliniind importanța educației și a mentorilor în formarea tinerilor.

Momentele de umor, precum porecla „Crăcănel” atribuită unui profesor și momentul când un elev este invitat să-și demonstreze talentul în imitarea profesorilor, adaugă un farmec aparte narațiunii, ilustrând dinamica vieții școlare și relațiile dintre elevi și cadrele didactice.

Viața extrașcolară este de asemenea prezentată prin activități comune, cum ar fi vizitele la „Buturuga” pentru iaurt rece și covrigi proaspeți, participarea la concursuri literare, competiții sportive și excursii, subliniind importanța prieteniei și a experiențelor împărtășite în formarea personalității și amintirilor durabile.

„Cișmigiu et Comp.” nu este doar o cronică a anilor de liceu ai autorului, ci și o reflecție asupra trecerii timpului, a valorii amintirilor și a impactului perioadei adolescenței asupra vieții adulte.

Prin prisma personajului-narator și a colegilor săi, Băjenaru ne reamintește că experiența liceului este universală și atemporală, o „treaptă a maturității” esențială în viața fiecăruia.

Romanul rămâne relevant pentru cititori de toate vârstele, evocând cu ușurință sentimente de nostalgie, bucurie și reflectare asupra propriei tinereți.

Cișmigiu et comp – rezumat pe capitole

Capitolul I

Romanul începe cu personajul principal (naratorul), un adult care își rememorează anii de liceu cu nostalgie. Într-o zi, plimbându-se prin parcul Cișmigiu, își aduce aminte de timpul petrecut ca elev la liceul Gheorghe Lazăr.

Refugiul său și al colegilor din acea perioadă era chiar acest parc, care, deși s-a schimbat fizic de-a lungul anilor, rămâne locul unde își găsea liniștea și escapismul.

Capitolul II

Capitolul începe cu trezirea protagonistului de către tatăl său, un moment ce semnalează startul vieții de licean a personajului la doar zece ani și jumătate.

Tatăl său, implicat și el în învățământ, îi oferă o primă legătură cu lumea academică.

La școală, întâlnește personaje marcante precum domnul Pavelescu și colegi de clasă cu personalități diverse, inclusiv pe Luca, elevul repetent care devine un fel de ghid în labirintul vieții de liceu, și pe Dan Stoica, „cuifulitul”, care nu se lasă intimidat de autoritatea pedagogilor.

Capitolul III

Acest capitol este dedicat primei teze la limba română a protagonistului, sub îndrumarea lui Camil Petrescu, o figură emblematică a literaturii române.

Momentul este semnificativ pentru că protagonistul primește nota zece, singurul din clasă care obține acest rezultat, marcând o realizare deosebită în contextul exigent al educației sale.

Capitolul IV

Poreclele profesorilor sunt în centrul acestui capitol, creând o atmosferă hazlie.

Profesorul de științe naturale, Octav Atanasescu, supranumit „Crăcănel” datorită mersului său caracteristic, devine o figură comică atât în rândul elevilor, cât și al părinților acestora.

Comicul de situație atinge apogeul când mama unui elev îi adresează profesorului porecla dată de elevi, fără să-și dea seama de greșeală.

Capitolul V

Trista veste a morții lui Alexandru Vlahuță marchează începutul acestui capitol.

Profesorul Toma Dicescu îl încurajează pe protagonist să participe la concursul „Tinerimea română”, unde concurează cei mai buni elevi.

După momente de indecizie, Băjenaru alege să participe, inspirându-se dintr-o poveste auzită de la Ana despre „niște pungași isteți”.

Contrar așteptărilor, câștigă premiul al treilea pe țară, un succes neașteptat care îi validează talentul literar.

Capitolul VI

Acest capitol explorează tranziția dificilă dintre clase, cu un accent pe examenul de la sfârșitul clasei a patra.

Întrebarea despre originea cuvântului „moașă” devine o provocare intelectuală pentru protagonist, care, deși nu este sigur de răspuns, își asumă un răspuns inspirat și reușește să treacă în clasa a cincea.

Alegerea secției moderne, unde latina ocupă un rol central, marchează o nouă etapă în educația sa.

Capitolul dezvăluie și o serie de întâmplări amuzante care consolidează coeziunea dintre elevi, precum incidentul cu nasturii paltonului lui Noica, care se termină fără dezvăluirea făptașului.

Capitolul VII

„Chimistul” introduce o nouă figură pedagogică, profesorul de chimie Plopeanu, care, spre deosebire de predecesorul său, Brăilițeanu, nu reușește să câștige respectul și interesul elevilor datorită pregătirii sale insuficiente.

Elevii, printre care se remarcă Eduard pentru abilitățile sale în experimentele chimice, îl supun pe noul venit unui tratament puțin favorabil, culminând cu plecarea acestuia de la școală.

Capitolul subliniază diferența dintre așteptările elevilor și realitatea educațională, dar și cum protagoniștii reușesc să navigheze prin aceste provocări.

Capitolul VIII

Focalizat pe viața sportivă a liceului, în special pe un meci de fotbal între echipa liceului Lazăr și cea a liceului „Evanghelica”, acest capitol ilustrează spiritul competitiv și camaraderia dintre elevi.

„Nea Ghiță”, liderul echipei, devine un simbol al determinării și al dorinței de victorie, reflectând dinamica și entuziasmul vieții liceale.

Victoria zdrobitoare, cu un scor de 4 la 1, este sărbătorită de întreaga comunitate școlară, consolidând sentimentul de apartenență și mândrie a elevilor față de instituția lor.

Capitolul se încheie cu evocări ale diverselor experiențe ale elevilor în parcul Cișmigiu, locul lor de refugiu și joacă.

Capitolul IX

Capitolul IX se concentrează pe pregătirile și emoțiile legate de serbarea a 65 de ani de la înființarea liceului Gheorghe Lazăr.

Unul dintre evenimentele centrale este reprezentarea unui fragment din piesa „Prometeu” de Victor Eftimiu, în care Băjenaru primește rolul lui Hefaistos, iar colegii săi, Ionaș Moscu și Stroe, pe cele ale lui Zeus, respectiv Prometeu.

Talentele de imitator ale lui Băjenaru sunt recunoscute și apreciate de întreaga comunitate școlară, profesori inclusiv, când este îndemnat să-și demonstreze abilitățile în fața lor.

Această experiență îi aduce un succes neașteptat, dar și ocazia de a fi testat academic prin întrebări surpriză de la profesori, care nu pierd ocazia de a-l „scote la tablă”.

Capitolul X

Acest capitol evidențiază pofta de glume și poznășenii elevilor liceului Lazăr, în special față de profesorii mai puțin autoritari sau care se lăsau mai ușor păcăliți.

„Tânărul”, profesor de drept și filosofie, devine ținta frecventă a acestor glume, printre care și cele cu „broscuțe de tablă” care imitau sunetul broaștelor.

Incidentul cu Pompiliu Constantinescu, în care Băjenaru este ascultat sub numele colegului Ștefan Predescu și primește nota zece, ilustrează ingeniozitatea și spiritul ludic al elevilor, dar și consecințele neașteptate ale acestor farse.

Capitolul XI

Îndrăgostirea lui Băjenaru de Viorica și apoi de Geta marchează capitolele adolescenței și explorarea sentimentelor romantice.

Povestea începe cu o dragoste inocentă față de Viorica, o verișoară mai mică, pentru care compune poezii, și evoluează către o atracție mai matură față de Geta, o colegă de la un alt liceu.

Momentul când este prins scriind o poezie în timpul orei de psihologie adaugă o notă de umor și încurcătură în narativă. Popularitatea oracolelor printre elevi reflectă dorința de a explora și înțelege relațiile interpersonale într-un mod ludic și adesea enigmatic.

Capitolul XII

Schimbarea directorului liceului, cu plecarea la pensie a lui „Barbă” și sosirea lui Petre Marinescu, aduce o schimbare de ton în școală.

Marinescu, supranumit „Tiranul” datorită abordării sale severe și formale, introduce o atmosferă de disciplină și seriozitate, în special în perspectiva examenului de Bacalaureat.

Elevii, aflați acum în clasa a opta, simt greutatea așteptărilor și presiunea performanței academice, pregătindu-se intens pentru acest important prag în educația lor.

Capitolul XIII

Elevii, la vârsta de optsprezece ani, se pregătesc pentru Bacalaureat, confruntându-se cu tentația distracțiilor exterioare.

Excursia organizată de profesorul de istorie, supranumit „Atila”, la Curtea de Argeș devine o aventură memorabilă, marcată de escapada nocturnă a unui grup de elevi, printre care se află și Băjenaru.

Reacția rece și pedeapsa impusă de profesorul Marinescu reflectă tensiunea dintre dorința de libertate a elevilor și rigorile impuse de autoritățile școlare.

Eliminarea temporară a elevilor vinovați de la activitățile școlare, cu excepția examenelor, subliniază seriozitatea consecințelor acțiunilor lor.

Capitolul XIV

Confruntarea cu pedeapsa și cu examenele finale devine o probă majoră pentru elevii sancționați, inclusiv pentru Băjenaru.

Solidaritatea unor profesori cu elevii lor demonstrează că, în ciuda regulilor stricte, există și o înțelegere și un respect reciproc între cadrele didactice și studenți.

Reușita tuturor elevilor la examenul de latină, și în cele din urmă, la celelalte materii, în pofida dificultăților, ilustrează reziliența și capacitatea de a depăși obstacolele.

Acest capitol reflectă traseul dificil către maturitate și înțelegerea importanței responsabilității personale.

Capitolul XV

Ultimul capitol aduce cititorul înapoi în prezent, la reuniunea foștilor colegi de liceu. Emoția revederii și amintirile comune creează un moment profund de nostalgie și reflecție asupra trecerii timpului.

„Barosanul” rostind catalogul reînvie spiritul comunității liceale, în timp ce vestea pierderii unora dintre colegi aduce un omagiu memoriei lor.

Încheierea romanului pe un ton melancolic, dar plin de căldură umană, reiterează sentimentul de apartenență și continuarea legăturilor create în anii de formare.

Cartea se încheie cu o notă de unitate în diversitate, amintirile împărtășite fiind cele care leagă în mod indestructibil foștii colegi.


Categorii:
error: