Romanul „Clopotnița” este o operă scrisă de Ion Druță, un autor moldovean cunoscut pentru operele sale pline de nostalgie. A fost publicat pentru prima dată în 1973 în revista „Iunosti” din Moscova, iar în limba română a apărut în 1984. Romanul a fost conceput în Rusia în 1972 și explorează teme precum dragostea pentru meleagurile natale, deziluzia și impactul istoriei asupra destinului individual.
Acțiunea romanului are loc în Moldova, în satul Căpriana, la începutul anilor ’50. Protagonistul, Horia Holban, un învățător educat, își amintește cum a ajuns în sat și își rememorează viața. El a fost dezamăgit de experiența sa în Chișinău și a decis să se mute în satul soției sale, Jeanette. Acolo, începe să predea istorie și să încerce să îi inspire pe elevii săi să își aprecieze și să își protejeze moștenirea culturală.
Directorul școlii, Nicolai Baltă, se opune renovării clopotniței lui Ștefan cel Mare, iar Horia se confruntă cu numeroase provocări în încercarea sa de a o proteja. El încearcă să le ofere elevilor săi lecții spirituale, încurajându-i să își respecte bătrânii și trecutul.
Cu toate eforturile sale, clopotnița este incendiată, iar Horia ajunge la spital, copleșit de stres. După externare, se întoarce în sat și descoperă adevărul despre incendiu. Apreciază măcar unul dintre elevii săi pentru recunoașterea adevărului și devine un apărător al istoriei și unității poporului său.
„Clopotnița” este un roman emoționant care ilustrează deziluzia unui întreg popor prin povestea destinului lui Horia. Într-un mod similar, satul Căpriana, lipsit de simboluri ale identității sale, trebuie să se redescopere privind în interior, către valorile spirituale care îl caracterizează. Incendiul clopotniței devine simbolul necesității de a proteja valorile sacre ale trecutului unui întreg neam.
Lasă un răspuns