Romanul „Codin” a fost scris de Panait Istrati și a fost publicat pentru prima dată în 1926 în limba franceză. Abia în 1935 a fost publicat și în limba română. Este parte din ciclul povestirilor lui Adrian Zografi, alter-ego-ul autorului, care mai cuprinde și alte proze ale autorului, precum „Chira Chiralina”, „Unchiul Anghel” și „Haiducii”.
Acțiunea romanului se petrece în timpul copilăriei lui Adrian Zografi, care se inspiră din realitatea în construirea portretului protagonistului, Codin (pe numele său real, Călin), un cuțitar din Brăila. Micuțul Adrian îl întâlnește în mahalaua cuțitarilor, Comorofca, la vârsta de opt ani.
Codin fusese condamnat la zece ani de închisoare pentru omorârea unui prieten și lucrează ca hamal în port. El îi propune lui Adrian să-i fie prieten, dar băiețelul are nevoie de permisiunea mamei. După ce Adrian obține permisiunea, cei doi devin prieteni și încep să se întâlnească în fiecare dimineață pentru a vedea cum se împart „sacii” în port.
Pe parcursul prieteniei lor, Adrian află despre viața dureroasă a lui Codin, care a fost abuzat de părinți și care și-a dezvoltat un mecanism de autoapărare dur. Codin a devenit un om crud și a ajuns să se răzbune pe cei care l-au rănit în trecut.
În timpul unei epidemii de holeră, cei doi prieteni devin frați de cruce și încearcă să-și ajute familiile. Codin este trădat de un alt prieten și, în final, ajunge să-l ucidă. Ulterior, Codin este ucis de propria mamă.
„Codin” este un roman complex și inspirat din realitate, care explorează teme precum abuzul, răzbunarea și trădarea. Personajul principal, Codin, este unul multidimensional, iar opera arată că răul făcut cuiva se poate perpetua cu repeziciune. Acest roman este un portret al unei lumi întunecate și al complexității umane.