Constantin Noica – biografie

Biografie Constantin Noica

Constantin Noica, una dintre cele mai proeminente figuri ale culturii românești din secolul al XX-lea, a trăit o viață marcantă, îmbinând cu măiestrie filosofia cu literatura, traducerea și gândirea critică.

Născut pe 12 iulie 1909, în Vitănești, Teleorman, Noica a urmat o traiectorie intelectuală complexă, încă de la începuturile sale academice până la ultimii ani de viață petrecuți la Păltiniș.

Educația lui Noica a fost profund influențată de societatea culturală „Criterion” și de personalități marcante precum Nae Ionescu, Mircea Eliade, precum și de un scurt episod de studii matematice abandonate la sugestia poetului Ion Barbu.

Constantin Noica
Constantin Noica – portret

Acest parcurs l-a condus spre adâncimi filosofice remarcabile, începând cu doctoratul său în filosofie susținut la București, și continuând cu publicații precum „Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant” și „De caelo”​​​​​.

Anii ’40 l-au găsit pe Noica implicat în activități cultural-politice controversate, inclusiv o scurtă perioadă de simpatie pentru mișcarea legionară, urmată de o dezicere publică și un exil voluntar la Berlin, unde a frecventat seminarul lui Martin Heidegger.

După război, Noica a fost supus represiunii comuniste, fiind condamnat la muncă silnică și petrecând șase ani în închisoare​​​​​.

Din 1965, Noica s-a reîntors la activitatea intelectuală, organizând seminarii private de filosofie și contribuind semnificativ la renașterea gândirii filosofice românești. Aceste seminarii au atras numeroși discipoli, formând ceea ce va fi cunoscut mai târziu ca „Școala de la Păltiniș”.

Ultimii ani ai vieții sale au fost dedicați scrierilor filosofice, dialogului continuu cu discipolii săi și meditației asupra condiției umane și culturale românești​​​.

Lucrările lui Constantin Noica acoperă un spectru larg de interese filosofice, de la mathesis, concepte deschise, până la interpretări ale gândirii platonice și kantiene, evidențiindu-se prin opere precum „Mathesis sau bucuriile simple”, „Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant”, „De caelo”, și „Schiță pentru istoria lui ‘Cum e cu putință ceva nou?’”​​​.

Decesul său, pe 4 decembrie 1987, a marcat sfârșitul unei ere în gândirea românească, lăsând în urmă o moștenire intelectuală vastă și profundă, recunoscută și valorificată în continuare prin eforturile de reeditare a operei sale de către Gabriel Liiceanu și alții​.

Mormântul lui Constantin Noica
Mormântul lui Constantin Noica

Viața și opera lui Constantin Noica rămân o mărturie a angajamentului neclintit față de căutarea adevărului și frumuseții în gândirea filosofică, contribuind semnificativ la profilul cultural și intelectual al României moderne.

Opere scrise de Constantin Noica

Opere antume

  • 1934 – Mathesis sau bucuriile simple
  • 1936 – Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant
  • 1937 – De caelo
  • 1940 – Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou
  • 1943 – Două introduceri și o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării
  • 1944 – Pagini despre sufletul românesc
  • 1944 – Jurnal filosofic
  • 1962 – Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
  • 1969 – Douăzeci și șapte de trepte ale realului
  • 1969 – Platon: Lysis (cu un eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni si lucruri)
  • 1970 – Rostirea filozofică românească
  • 1973 – Creație și frumos în rostirea românească
  • 1975 – Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești
  • 1975 – Despărțirea de Goethe
  • 1978 – Sentimentul românesc al ființei
  • 1978 – Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan.
  • 1980 – Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului
  • 1981 – Devenirea întru ființă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiționale; vol. II: Tratat de ontologie
  • 1984 – Trei introduceri la devenirea întru ființă
  • 1986 – Scrisori despre logica lui Hermes

Opere postume

  • 1988 – De Dignitate Europae
  • 1990 – Jurnal de idei
  • 1990 – Rugați-vă pentru fratele Alexandru
  • 1992 – Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
  • 1992 – Eseuri de duminică
  • 1992 – Introducere la miracolul eminescian
  • 1997 – Manuscrisele de la Cîmpulung
  • 1998 – Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947))

Publicistică

  • 1994 – Semnele Minervei, publicistică, volumul I, ediție de Marin Bucur
  • 1996 – Între suflet și spirit, publicistică, volumul II, ediție de Marin Bucur
  • 2003 – Moartea omului de mâine. Publicistică volumul III, ediție de Marin Bucur
  • 2007 – Despre lăutărism

Categorii:
error: