Acesta este rezumatul cărții „Darul lui Jonas” de Lois Lowry.
În lumea meticulos ordonată și lipsită de culori a Comunității, Jonas, un băiat de 12 ani, trăiește o viață în care fiecare detaliu este controlat de Bătrâni, de la naștere până la moarte.
În această lume, emoțiile sunt atenuate, istoria este ascunsă, iar destinul fiecăruia este decis în ziua Ceremoniei Anuale a Doișpearilor. În această zi, viața lui Jonas ia o întorsătură neașteptată.
Jonas este selecționat pentru a deveni următorul Primitor de Memorie, un rol învăluit în mister și onoare, dar și în singurătate.
Prin ochii lui Jonas, descoperim realitățile sumbre ale Comunității: uniformitatea forțată, sacrificiul culorii și al emoțiilor, și cel mai șocant, adevărul crud despre „eliberarea” celor neconformi.
Antrenamentul lui Jonas cu Dăruitorul, actualul Purtător al Memoriei, deschide ușa către un trecut pierdut.
Prin amintiri, Jonas experimentează tot ceea ce Comunitatea a renunțat: alunecarea pe o colină înzăpezită, spectacolul unui curcubeu, dar și durerea foamei și ororile războiului.
Aceste revelații sunt șocante, dar și luminoase, arătându-i lui Jonas frumusețea și durerea lumii reale.
Drama se intensifică când Jonas află adevărul despre „eliberarea” – un termen eufemistic pentru uciderea celor neatenți de Comunitate.
Descoperirea faptului că tatăl său, un Crescător de sugari, este responsabil pentru astfel de acte îl zguduie pe Jonas până în măduva oaselor.
Determinat să schimbe lucrurile, Jonas și Dăruitorul concep un plan îndrăzneț: Jonas va fugi din Comunitate, provocând întoarcerea amintirilor la locuitorii acesteia, forțându-i astfel să confrunte realitatea și să își regândească modul de viață.
Într-o fugă plină de suspans, Jonas pornește cu Gabriel, un sugar aflat în pericol de „eliberare”, spre o lume necunoscută.
Călătoria lui Jonas și Gabriel este periculoasă și epuizantă, luptându-se cu frigul, foamea și teama de necunoscut.
În final, ajung la o colină înzăpezită, unde o sanie așteaptă să-i poarte în jos, către o casă plină de lumină și căldură, simbol al speranței și libertății.
Finalul poveștii este deschis, lăsând cititorul să se întrebe dacă Jonas și Gabriel au reușit să scape cu adevărat sau dacă, în realitate, sunt victime ale hipotermiei și ale viselor lor de libertate.
Această incertitudine este o metaforă puternică pentru căutarea umană a adevărului și a libertății, și pentru sacrificiile pe care le presupune aceasta.
Romanul, în esența sa, este o meditație profundă asupra importanței memoriei, a durerii și a frumuseții vieții, precum și a pericolelor unei societăți care încearcă să elimine aceste aspecte fundamentale ale experienței umane.