„Delfinul” este o nuvelă scrisă de George Meniuc și publicată pentru prima dată în 1969 la Chișinău. Această operă redă povestea puterii perseverenței și a încrederii în fața obstacolelor prin portretizarea protagonistului, Dicomes, un delfin care își caută neîncetat iubita, Ursula, în ciuda răspunsurilor vagi și contradictorii pe care le primește.
Nuvela începe prin a prezenta protagonistul, Dicomes, care își trimite semnale sonore în toate mările posibile pentru a-și găsi iubita, Ursula. Cu toate acestea, nu primește niciun răspuns satisfăcător și nici măcar bătrânul delfin Hardus nu îl poate ajuta. Dicomes este convins că Ursula a fost prinsă de oameni și dusă la circ sau la delfinariu, fapt care îl neliniștește.
Delfinul Dicomes face eforturi pentru a înțelege comportamentul oamenilor și obiceiurile lor de a captura și a „dresa” delfinii. Cu un suflet pur și liber, el își păstrează speranța în întâlnirea cu Ursula și își amintește cu bucurie de momentele petrecute alături de ea.
După ce primește un mesaj de la bătrânul delfin Nardus, care îl încurajează și îi oferă informații despre Ursula, Dicomes aude în sfârșit vocea iubitei sale. Ursula îi spune că Zbrog, un alt delfin, a murit sub harponul oamenilor, iar această veste îl întristează. Cu toate acestea, speranța revederii cu Ursula îl motivează să înoate cât poate de repede către ea.
Finalul nuvelei surprinde revederea celor doi delfini și dorința lui Dicomes de a fi înțeles de oameni. „Delfinul” redă cu sensibilitate o poveste de dragoste, folosind simboluri și alegorii pentru a transmite un mesaj puternic despre perseverență și încredere.
Această operă aduce în prim-plan simbolurile și alegoriile specifice Greciei Antice, precum și credințele legate de sufletele delfinilor, considerate a fi oameni care trăiseră pe Pământ înainte. George Meniuc folosește aceste elemente pentru a evidenția calitățile unei „umanități ideale” și pentru a sublinia puterea iubirii și a încrederii în ciuda obstacolelor.