„Demonii” este un roman complex scris de F. M. Dostoievski, care explorează latura periculoasă a ideologiilor și a minții umane. Publicat pentru prima dată în anul 1872, romanul urmărește activitatea unui grup de presupuși revoluționari condus de Piotr Verhovenski într-o zonă provincială din Rusia. Personajele centrale includ pe Nicolai Stavroghin, Kirillov și Șatov, iar narațiunea este prezentată la persoana întâi de către Anton Lavrentievici G., un martor al evenimentelor.
Romanul explorează ideea unei grupări rebelă care comite atrocități în numele unei cauze comune, asociate cu începuturile leninismului în Rusia. Nicolai Stavroghin, un personaj carismatic și urâcios, manipulează oamenii în interes personal, folosindu-se de emoțiile și sensibilitățile umane pe care el însuși nu le posedă. Pe de altă parte, Piotr Verhovenski este motorul revoluției sângeroase, întorcând întregul oraș pe dos și provocând haos pretutindeni.
Pe parcursul romanului, personajele suferă moarte violentă sau se sinucid, ilustrând emoții precum furia, disperarea și deznădejdea. Opera reprezintă o alegorie la adresa dezastrelor cauzate de nihilismul moral predominant în Rusia anilor 1860, sugerând că generația idealistă a anilor 1840 a fost „responsabilă” (involuntar) pentru nașterea „demonilor” care au adus regiunea în haos și violență douăzeci de ani mai târziu.