„Donna Alba” este ultima poveste scrisă de Gib Mihăescu și a fost publicată pentru prima dată în 1935.
Cartea spune povestea lui Mihai Aspru, un tânăr brăilean care a reușit să-și schimbe viața și să devină avocat, cu toate că a început ca hamal și a călătorit la Odesa și Amsterdam folosind metode neortodoxe.
În timp ce își făcea drum prin lume, el se întâlnește cu Donna Alba, o femeie frumoasă care îi captivase inima.
Cu toate că nu știa nimic despre ea, Mihai se îndrăgostește de Alba și începe să lucreze alături de avocatul ei, încercând să se apropie de ea.
Cu pasiune și determinare, el devine un avocat excepțional, dar nu uită niciodată de obiectivul său principal: să câștige inima femeii pe care o poreclise „Donna Alba”.
Obsesia lui Mihai îl conduce să o urmărească pe Alba și să descopere că aceasta avea o relație cu un bărbat misterios. El reușește să afle că acesta era un fost boier care o șantaja pe Alba cu niște scrisori de dragoste.
Mihai reușește să fure scrisorile și să le dea femeii, mărturisindu-i sentimentele sale, fără a-i cere nimic în schimb. Gestul său impresionează pe Alba, care începe o relație cu Mihai.
În cele din urmă, soțul Albei, Radu Șerban, nu poate suporta trădarea și se sinucide, iar Alba și Mihai rămân împreună.
Pe lângă aspectul romantic al poveștii, „Donna Alba” explorează modul în care războiul a influențat viața personajului principal și a contribuit la formarea sa ca om și ca avocat.
Cartea impresionează prin analiza sa psihologică și prin modul în care redă stările obsesive și erotice ale personajelor.
Gib Mihăescu reușește să surprindă cititorii cu această poveste captivantă, care pune în lumină aspecte complexe ale vieții și relațiilor umane.