„Drumul ascuns” este un roman scris de Hortensia Papadat-Bengescu și a fost publicat pentru prima dată în 1932, la București. Acesta este al treilea volum din ciclul Hallipilor, continuând evenimentele din romanele anterioare, „Fecioarele despletite” (1925) și „Concert din muzică de Bach” (1927).
Acțiunea se desfășoară în principal la București, în sanatoriul doctorului Marcel Walter. Personajul principal, Walter, este descris ca fiind ambițios și doritor de parvenitism, căsătorindu-se cu Salema Efraim, văduva unui bancher foarte bogat, deși aceasta nu era deloc atrăgătoare din punct de vedere fizic. El deschide un sanatoriu luxos în palatul Barodin de pe Șoseaua Kiseleff, destinat vindecării bolilor celor bogați și privilegiați social.
Doctorul Walter decide să-și reprime sentimentele și să se căsătorească cu una dintre pacientele sale, Lenora, pentru a-și salva reputația. În același timp, fiica vitregă a Lenorei, Coca-Aimée, ajunge la București și transformă palatul Barodin în locul unor petreceri fastuoase, încercând să intre în grațiile înaltei societăți pentru a se integra în final.
Pe de altă parte, fiica mai mare a Lenorei, Elena Hallipa-Drăgănescu, dorește să divorțeze, fiind îndrăgostită de un muzician, dar se confruntă cu probleme legale și de sănătate. În același timp, soțul ei luptă pentru salvarea mariajului lor și dezvăluie o boală de inimă.
Pe parcursul romanului, se dezvăluie că Lenora suferă de o boală fatală, iar Coca-Aimée se căsătorește cu doctorul Walter, într-o uniune bazată pe calcule și profitabilitate.
Astfel, „Drumul ascuns” explorează povestea lui Coca-Aimée, care își face loc în înalta societate bucureșteană. Romanul a fost apreciat pentru profunzimea sa psihologică, prezentând profiluri complexe și rafinate, în loc să se concentreze pe reprezentarea parvenitismului din înalta societate.