Dumitru Radu Popescu, născut pe 19 august 1935, în Păușa, județul Bihor, și decedat pe 2 ianuarie 2023, în București, a fost o personalitate marcantă a literaturii române, al cărui nume este adesea asociat cu realismul magic latino-american, având lucrări ce prezintă similitudini cu operele lui Italo Calvino.
Scriitorul a avut o carieră prolifică și diversă, fiind cunoscut nu doar ca prozator și dramaturg, dar și ca scenarist de film și membru titular al Academiei Române.
Educația sa a fost una diversificată, începând studiile la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, pe care le-a abandonat pentru a urma cursurile Facultății de Filosofie a Universității Victor Babeș din Cluj.
Cariera sa literară a fost încununată de numeroase funcții editoriale importante, de la redactor la revista „Steaua” din Cluj, până la director general al Editurii Academiei Române și vicepreședinte al Consiliului științific editorial.
Opera sa cuprinde o gamă variată de genuri, de la volume de proză și romane, la piese de teatru. Printre lucrările sale se numără romane precum „Fuga” (1958), „Fata de la miazăzi” (1964), „Duios Anastasia trecea” (1967), și „Vânătoarea regală” (1973), care a fost tradusă în mai multe limbi.
A contribuit și la dramaturgia românească cu piese remarcabile precum „Mama” (1960), „Acești îngeri triști” (1969), și „Pasărea Shakespeare” (1973).
Activitatea sa în cinematografie nu este de neglijat, Popescu scriind scenariul pentru filmul „Balul de sâmbătă seara” și lucrând la scenariul filmului „Păcala” (1974), care a devenit unul dintre cele mai îndrăgite filme românești.
De-a lungul carierei, a fost recompensat cu numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române.
Viața personală a lui Dumitru Radu Popescu a fost la fel de plină de evenimente, acesta căsătorindu-se cu Angela Spătaru, absolventă a Facultății de Psihologie din Cluj, pe 2 august 1969.
Implicarea sa în viața culturală și politică a României, inclusiv perioada în care a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, subliniază complexitatea și profunzimea personalității sale.
Dumitru Radu Popescu lasă în urmă un moștenire culturală impresionantă, fiind unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului XX.
Opera sa rămâne un pilon important al literaturii românești contemporane, iar contribuțiile sale la teatru și film îi consolidează locul în istoria culturală a României.