„Erasmo sau A doua fotografie cu oameni mici” este un text scris de Mircea Horia Simionescu și publicat în volumul „Dicționar onomastic” în 1968. Autorul însuși descrie volumul ca fiind o „năzdrăvănie”, o „carte bună de citit, după plac, pe o bancă într-un parc sau pe un acoperiș”. Povestirea are loc pe două planuri: realitatea și lumea imaginară a copiilor. Naratorul, aflat acum în postura unui adult, își amintește de un joc din copilărie, jocul de-a războiul.
Copiii se împart în două tabere, iar naratorul devine președintele republicii, declarând război armatei lui Rădulescu. Cele două tabere au diferite caracteristici, iar în timp ce oastea naratorului este mai bine echipată tehnic, cealaltă are soldați mai pricepuți. În timp ce strategizează, ei află că au fost trădați de propriii lor soldați, care au furat secrete militare și au declarat neutralitate.
Trădarea reprezintă un aspect al lumii adulte, imitat de copii care mimează situațiile pe care le aud. Vinovații pentru trădare sunt Bolovăneanu și Boșoancă, care doreau să preia puterea, în timp ce alții doar doreau statutul de neutralitate. Naratorul se simte trădat din toate părțile și ia jocul foarte în serios, închizându-se în cameră și plângând. Apoi, începe să plănuiască organizarea armatei și să scrie prima sa scrisoare de dragoste, semn al începutului maturizării.
Povestirea pune în centrul atenției tema jocului, ca activitate esențială pentru dezvoltarea creativității și exprimării libere. Arată modul în care copiii mimează universul adulților și cum inocența copilăriei lasă loc adolescenței.