„Fântâna dintre plopi” este a patra dintre cele nouă povești care compun opera „Hanu Ancuței” de Mihail Sadoveanu.
Fântâna dintre plopi – rezumat de nota 10
Povestea „Fântâna dintre plopi” este una dintre cele nouă povestiri ale volumului „Hanu-Ancuței”, care ne poartă într-o călătorie în timp.
Imaginează-ți o seară la Hanul Ancuței, un loc ca oricare altul, dar totodată special. Aici, oamenii se adună, împart o masă, un pahar și povești.
Într-una din aceste seri, apare Neculai Isac, un fel de erou cu o poveste de viață tare interesantă, mai ales că-i lipsea un ochi.
Asta-i trezește curiozitatea celor din jur, mai ales a unui om, Ioniță, care-l cunoștea de când erau mai tineri. Neculai promite să le povestească ce și cum, dar numai după ce-și adăpostește calul. Și uite așa, toată lumea așteaptă cu sufletul la gură.
„Fântâna dintre plopi” e povestea lui Neculai din tinerețe, un tânăr aventuros dar serios, care în drum spre Suceava oprește la han.
Și ca orice tânăr, se lasă ușor fermecat de frumusețea unei țigănci, Marga, pe care o întâlnește pe neașteptate. Ei bine, între ei se leagă ceva special, și decid să se întâlnească la fântâna dintre plopi. Pare un plan simplu, dar lucrurile iau o întorsătură neașteptată.
Povestea se complica când aflăm că totul era de fapt un complot al țiganilor de a-l jefui pe Neculai de banii câștigați din vin.
Dar Marga, fiind sincer îndrăgostită, îi dezvăluie adevărul. Încercând să scape, Neculai pierde un ochi în încercarea de a fugi de țigani, dar cel mai tragic e că Marga e pedepsită cu moartea pentru trădarea ei.
La final, povestea lui Neculai lasă pe toți cei din han profund mișcați, iar Ancuța, gazda, confirmă autenticitatea întâmplării. E o poveste despre dragoste, trădare și consecințele alegerilor noastre, toate într-un cadru care te face să simți că ai călătorit în timp.
„Hanu Ancuței”, prin ochii lui Sadoveanu, nu e doar o colecție de povești.
E o fereastră către o lume arhaică, un loc unde realitatea se împletește cu basmul, iar personajele par atât de vii, încât aproape că le poți auzi vorbind. E magie curată, un fel de a păstra vie memoria unui timp care nu mai e, dar care, prin cuvinte, rămâne nemuritor.
Fântâna dintre plopi – rezumat pe scurt
„Fantana dintre plopi” este o poveste scrisă de Mihail Sadoveanu, care începe cu un călător numit Neculai Isac, care se oprește la Hanu’ Ancuței.
Aici, este recunoscut de comisul Ionita ca un vechi prieten din tinerețe și începe să povestească o experiență de viață care a implicat pierderea unui ochi.
În tinerețe, Neculai Isac era un om aventurier, călătorind pe drumuri în căutarea dragostei și aventurilor.
Era un bărbat atrăgător și puternic, care căuta mereu noi experiențe.
El se căsătorea și se despărțea de mai multe ori, provocând suferința părinților săi.
Povestea lui Neculai Isac începe cu o întâlnire neașteptată cu o tânără femeie numită Marța la marginea pădurii lângă Hanul Ancuței.
Marța era frumoasă și purta doar o cămașă, ceea ce atrage atenția călătorului. După scurta lor întâlnire, Marța dispare misterios.
A doua zi dimineață, Marța se întoarce la han și îi mulțumește lui Neculai Isac pentru cizmele pe care i le-a dăruit.
Ei se întâlnesc din nou la fântâna dintre plopi, unde Marța îl avertizează că unchiul ei și frații lui mici vor să-l omoare pentru vinul pe care urma să-l transporte.
Într-o noapte, Neculai Isac se confruntă cu cei trei atacatori, iar o luptă aprigă are loc.
El reușește să-l împuște pe unul dintre ei, dar este rănit grav în ochi.
Apoi, ceilalți atacatori îl părăsesc. Revenind la fântâna dintre plopi, el descoperă că Marța a fost ucisă și aruncată în apă.
Neculai Isac încheie povestea cu o descriere a stării sale actuale, cu un ochi pierdut și celălalt plin de durere și amintiri.
Povestea ilustrează tema iubirii și a destinului, arătând cum alegerile noastre pot avea consecințe profunde asupra vieților noastre.