Povestea basmului „Fata în grădina de aur” începe cu un împărat care avea o fiică atât de frumoasă încât chiar și bolnavii se vindecau la vederea ei. Văzând frumusețea fiicei sale în fiecare zi, împăratul decide că ar fi păcat să o dea de nevastă unui om simplu, așa că îi dăruiește un palat și o grădină mult mai frumoase decât oricare alte palate și grădini, și o trimite să locuiască acolo. Acestea erau situate în Valea Galbenă și erau făcute din aur, cu flori din pietre prețioase. Fata se mută acolo împreună cu slujitoarele ei, însă împăratul îi interzice să deschidă vreo fereastră, iar la intrarea în tărâmul ei a fost pus un balaur de strajă.
Întâmplarea face ca un fecior de împărat să audă despre frumusețea nemaivăzută a fetei din grădina de aur și să insiste să o găsească, chiar dacă tatăl său îi prezintă alte fete frumoase. Feciorul pornește către Valea Galbenă, dar nu cunoaște drumul. În călătoria lui, întâlnește Sfânta Miercuri, care îi oferă un armăsar care cunoaște drumul către Valea Galbenă. Ea îl avertizează să nu zăbovească în Valea Amintirii. Feciorul, însă, nu ascultă și cade în capcana acelei văi. Face o nouă încercare și primește un dar de la Sfânta Vineri, care îl avertizează să nu zăbovească în Valea Deznădejdii. Deși cade iar în capcană, el nu renunță și primește un dar de la Sfânta Duminică, care îl avertizează să nu zăbovească în fața fetei de împărat. De data aceasta, feciorul trece cu bine de încercările și înfruntă balaurul.
Între timp, fata trăiește în palatul de aur, dar îi este interzis să iasă în grădină, ceea ce o întristează foarte mult. Slujitoarele ei, temându-se de mânia împăratului, deschid o fereastră, iar zmeul o vede și se îndrăgostește de ea. El se transformă în vânt și o seduce, dar fata îi spune că nu poate fi cu el pentru că strălucirea lui ar arde-o. Zmeul îi promite să devină om pentru ea și face sacrificiul suprem pentru a putea fi împreună.
Feciorul de împărat ajunge la fata din grădina de aur și reușește să o elibereze. Cei doi fug împreună, iar zmeul, care a urcat la Scaunul Domnului, încearcă să îi oprească, dar în final îi lasă să plece. În cele două variante ale basmului, finalul poate fi diferit, dar în ambele variante, povestea reflectă problematica imposibilității concretizării unei povești de dragoste între două ființe ce aparțin unor lumi diferite.