Faust – rezumat

„Faust” este un text scris de Johann Wolfgang von Goethe și reprezintă o tragedie care a fost publicată pentru prima dată în anul 1790. Aceasta a fost o încercare de a familiariza cititorii cu opera, iar intenția a fost concretizată prin publicarea unui fragment al textului. Piesa are două părți și este inspirată din legenda lui Johann Georg Faust, un alchimist, astrolog și magician care a trăit în Germania în secolul al XV-lea. Mai târziu, opera lui Goethe a fost transformată într-o operă muzicală, cu muzica compusă de Charles Gounod pe un libret de Jules Barbier și Michel Carre, având premiera în anul 1859.

Opera „Faust” este alcătuită din cinci acte și are un număr relativ mic de personaje, printre care Faust, Mefisto, Margareta, Valentin, Siebel și Wagner. Acțiunea primei părți a operei are loc în cabinetul de lucru al doctorului Faust, care se află aproape de finalul vieții sale. Faust regretă faptul că, după zeci de ani de muncă științifică și filosofică, nu și-a acordat niciodată timp pentru a se bucura de viață. Într-un moment de disperare, este pe cale să se otrăvească, dar este oprit de apariția lui Mefisto, un demon care îi oferă daruri pământești în schimbul sufletului său.

Faust se transformă într-un cavaler chipeș și se îndrăgostește de Margareta, sora unui ofițer pe nume Valentin. Într-o petrecere, Mefisto îi îmbată pe toți și începe să influențeze evenimentele în favoarea lui Faust. Când Valentin îl provoacă la duel, este ucis de sabia lui Mefisto. Faust încearcă să o convingă pe Margareta să-l lase să o conducă până acasă, și, cu ajutorul lui Mefisto, reușește să o seducă.

După plecarea lui Faust, Margareta se refugiază în biserică și își pierde mințile. Valentin, înainte de a muri, își blestemă sora. Faust se gândește mereu la Margareta și îl roagă pe Mefisto să o ajute să o salveze. În cele din urmă, Margareta își găsește mântuirea și își găsește pacea în finalul operei.

„Faust” de Johann Wolfgang von Goethe este o operă care explorează dualitatea umană și lupta dintre aspirațiile înalte și plăcerile lumești. Prin povestea lui Faust și Mefisto, Goethe ilustrează tema renunțării la propriul spirit în favoarea plăcerilor imediate și neînsemnătatea existenței umane. Această temă a inspirat multe alte lucrări artistice și rămâne relevantă și în prezent.


Categorii:
error: