Primul roman din seria de romane legate de Hallipi, intitulat „Fecioarele despletite”, a fost publicat pentru prima dată în 1926, la București. Această operă explorează tema familiei și evidențiază contrastul dintre viața urbană, în plină degradare, și cea rurală, pe fundalul descoperirii orașului ca mediu aflat în plină degradare, comparativ cu cel rural. Această tranziție este ilustrată în mod simbolic prin mutarea bătrânului Hallipa de la moșie la traiul în chirie, în oraș, reflectând astfel tranziția României de la condiția de stat arhaic la cea de stat național.
Opera este compusă din șapte capitole și este narată la persoana a treia, prezentând evenimentele din perspectiva personajului-reflector, Mini. Mini este considerată a fi alter-ego-ul autoarei și pleacă la moșia familiei Hallipa, împreună cu Lina și Nory, pentru a avea grijă de doamna Hallipa Lenora, care se confruntă cu o căsnicie problematică. În timp ce Nory și Elena, prietene din copilărie, pleacă la plimbare pentru a discuta, Mini bănuiește că boala Lenorei este cauzată de fiica ei, Mika-Le.
Mini nu se simte confortabil la țară și preferă viața din București, împreună cu poezia modernă, de care este pasionată. Prin ochii lui Mini, cititorul are acces la o imagine inedită a orașului. Celelalte trei copii ai familiei Hallipa sunt Aimée și cei doi gemeni, care se află la internat.
Elena este logodită cu prințul Maxențiu, însă acesta o înșală cu Mika-Le, a cărei personalitate problematică este evidentă încă de la început. Relația Mikăi-Le cu prințul continuă, iar fata continuă să aibă relații și cu alți bărbați. Se dezvăluie că Mika-Le este rezultatul unei relații adulterine pe care Lenora o avuse cu un zidar italian. Starea psihică a Lenorei se înrăutățește pe zi ce trece, iar edificiul în care locuia familia începe să se prăbușească, simbolizând degradarea acesteia.
Lenora este trimisă la un sanatoriu pentru a se recupera, iar Lina este cea care trebuie să o convingă să accepte tratamentul. În final, Lenora se mută la București, iar apoi este internată la Predeal. În plus, ea îi mărturisește brusc soțului ei, Doru, adevărul despre Mika-Le, ceea ce duce la divorțul celor doi.
Elena se căsătorește cu Drăgănescu, un moșier și industriaș, din motive de confort. Mika-Le se stabilește la București, având numeroase legături amoroase și amintind astfel de tatăl ei adevărat, cu manifestări similare. Lenora se vindecă miraculos odată ce se eliberează de vina secretului pe care l-a păstrat atâția ani, iar doctorul Walter devine interesat de ea, oferind un final optimist romanului.
În concluzie, „Fecioarele despletite” de Hortensia Papadat-Bengescu formează alături de alte romane, cea de-a doua cronică de familie din literatura română, alături de „Concert din muzică de Bach” (1927), „Drumul ascuns” (1932) și „Rădăcini” (1938). Aceasta este urmată de prima cronică de familie, „Ciclul Comăneștenilor” de Duiliu Zamfirescu.