Ion Agârbiceanu este unul dintre cei mai îndrăgiți autori români, în special pentru micii cititori. Începând cu anul 1955, el a devenit membru al Academiei Române în secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă. Volumul său intitulat „File din cartea naturii” a fost publicat pentru prima dată la București în 1959 și cuprinde treizeci și patru de povestiri pentru copii.
Printre povestirile incluse se numără „Ciocârlia”, „Păpădia” și multe altele. În „Ciocârlia”, Agârbiceanu deschide volumul cu o poveste despre primăvară și trilurile ciocârliilor, care vestesc sosirea acestui anotimp. Povestea legendară a ciocârliei este povestită de un băiat din sat, care explică motivul pentru care această pasăre cântă doar în văzduh. Legenda spune povestea unei prințese frumoase care a fost transformată într-o ciocârlie pentru că soarele uitase să apună din cauza frumuseții ei.
În povestirea „Păpădia”, naratorul povestește despre o fetiță din sat care observă înflorirea păpădiilor și le schimbă numele în „luminițe” pentru că consideră că sună mai frumos. Ea este îngrijorată când observă că florile dispăruseră, dar bunica îi explică că ele se închid după apusul soarelui și vor înflori din nou la răsărit.
„File din cartea naturii” este un volum îndrăgit atât de copii, cât și de adulți, datorită sensibilității remarcabile a lui Agârbiceanu și evocării frumuseții și inocenței lumii satului ardelean. Prin aceste povestiri, el transpune cititorii într-un univers rural plin de farmec și frumusețe, caracterizat de obiceiurile și tradițiile specifice copilăriei.