Romanul „Fontana di Trevi” este o lucrare scrisă de Gabriela Adameșteanu și publicată pentru prima dată în 2018. Acesta marchează încheierea unui ciclu început în 1975 cu „Drumul egal al fiecărei zile” și continuat în 2010 cu „Provizorat”. Personajul principal al celor trei volume este Letiția Branea.
În primul volum, Letiția se confruntă cu amenințarea politică asupra identității familiei sale, în timp ce în al doilea volum, ea trăiește într-o relație adulterină cu Sorin și încearcă să-și exprime nemulțumirea generală. În „Fontana di Trevi”, Letiția este prezentată ca o femeie matură, blocată într-un mariaj lipsit de viață cu Petru, un bărbat caracterizat de brutalitate și cinism.
Romanul explorează perspectivele politice care au scindat Europa și pune în centrul atenției personajul lui Petru Arcan, un „sceptic” de la „Radio Europa liberă”. Letiția, deși a visat o carieră de scriitoare, locuiește acum în străinătate și lucrează ca kinetoterapeut. Ea se întoarce în România pentru a revendica o moștenire de familie și se confruntă cu dileme legate de viitorul său incert.
Viața Letiției a fost marcată de dificultăți, cum ar fi avortul ilicit și boala terminală a prietenei sale. Romanul se încheie cu Letiția conștientă de scurtimea vieții și alegând să nu-și folosească economiile pentru a-și ajuta prietena bolnavă.
„Fontana di Trevi” este considerat unul dintre cele mai impresionante proiecte epice din literatura română, iar construcția personajului Letiția Branea ilustrează probleme-cheie ale societății românești.