Liviu Rebreanu este unul dintre scriitorii români cunoscuți pentru opere realiste, cu teme sociale și analize psihologice complexe. Una dintre operele sale celebre este romanul „Gorila”, publicat în 1938. Acest roman politic de tip realist social este un documentar al situației politice din România interbelică și prezintă tensiunile politice și sugerează un posibil alt război.
Structurat în nouă capitole cu titluri scurte și sugestive, „Gorila” prezintă o structură familiară în operele lui Liviu Rebreanu. Subiectul romanului este complex și plin de ambiguitate, începând chiar de la titlu, care simbolizează mediul politic din România. Personajul principal, Toma Pahonțu, este considerat a fi echivalentul urban al lui Ion, prezent în alte opere ale autorului.
Toma Pahonțu, un fiu de clăcaș, își încearcă norocul în literatură, magistratură și apoi în gazetărie. El devine un parvenit care se alătură avocatului și politicianului Constantin Rotaru, reușind să-și înființeze propria publicație și să urce în lumea politică datorită inteligenței și ambiției sale. Cu toate acestea, dragostea pentru Cristiana Belcineanu și obsesia pentru politică devin cele două frustrări ale sale.
După ce reușește să-și atingă scopurile, Toma Pahonțu își dă seama că el este de fapt manipulat și nu manipulatorul. Finalul romanului este tragic, cu moartea lui Toma în mâinile „fraților de cruce”. Cristiana rămâne cu regrete și vinovăție pentru moartea bărbatului iubit.
„Gorila” abordează politica ca temă principală, dar și iubirea ca un fundal puternic, subliniind complexitatea relațiilor umane. Romanul aduce în prim-plan tema iubirii, a parvenirei și a manipulării, asemănătoare cu alte opere ale lui Rebreanu. De asemenea, realismul operei este susținut de evenimentele sociale prezentate și de construcția personajelor.