Romanul „Hoțul de cărți” de Markus Zusak este o poveste plasată în Germania celui de-al Doilea Război Mondial, care explorează puterea cuvintelor și a cărților prin ochii unei fete tinere, Liesel Meminger.
Naratorul acestei povești este Moartea, o entitate care prezintă evenimentele cu un amestec de empatie și distanță.
În 1939, Liesel este dată în grija unei familii de acasă, familia Hubermann, în micul oraș Molching, situat în apropiere de München.
Liesel este introdusă în lumea cărților de Hans Hubermann, tatăl adoptiv, care îi învață să citească.
Curând, Liesel dezvoltă un fascinație pentru cuvinte și începe să fure cărți de la diverse locuri, inclusiv de la primarul orașului, de unde fura o carte după ce a fost dată afară din casa primarului datorită asocierii părinților ei adoptivi cu Partidul Social Democrat, opus ideologiei naziste.
În timpul războiului, familia Hubermann ascunde un tânăr evreu, Max Vandenburg, care împarte și el pasiunea pentru cuvinte cu Liesel.
Ei devin prieteni buni, iar Liesel îi citește adesea lui Max și altora din vecinătate, chiar și în timpul bombardamentelor aeriene.
Pe parcursul romanului, Liesel se împrietenește și cu un băiat pe nume Rudy Steiner, iar relația lor evoluează pe măsură ce se confruntă cu realitățile brutale ale războiului și ale regimului nazist.
Liesel și Rudy încearcă să navigheze prin complexitatea morală și pericolele timpurilor în care trăiesc, ajutându-se reciproc să supraviețuiască și să găsească bucurie în ciuda circumstanțelor întunecate care le înconjoară.
Spre sfârșitul războiului, orașul Molching este bombardat, iar majoritatea personajelor principale, inclusiv familia adoptivă a lui Liesel și Rudy, sunt ucise.
În timpul bombardamentului, Liesel scrie o carte intitulată „Hoțul de cărți” în subsolul casei sale.
După bombardament, Liesel este salvată de muncitori și găsește acordeonul lui Hans și corpurile părinților săi adoptivi.
Romanul se încheie cu un epilog care are loc mulți ani mai târziu, în Australia, unde Liesel trăiește o viață lungă și împlinită.
Moartea, care a urmărit-o pe Liesel de-a lungul anilor, îi returnează în cele din urmă cartea pe care a scris-o, lăudându-i viața plină de cuvinte și povești.
Temele centrale ale romanului includ puterea transformatoare a cuvintelor și cărților, compasiunea și umanitatea în fața brutalității războiului și a regimului nazist, precum și legăturile puternice de prietenie și familie care pot exista chiar și în cele mai întunecate timpuri.