Cartea „Hultanul” de Mihail Sadoveanu începe cu descrierea sosirii primăverii în Valea Moldovei. Personajul-narator, Iliuță, relatează cum gazda lui, Mărgărinta, începea să-și aranjeze grădina, în timp ce el se bucura de razele soarelui în mijlocul naturii trezite la viață.
Uneori, el o însoțea pe Irinuța, care ducea vaca la imaș dimineața devreme sau aducea bobocii de la pârâu.
Când vremea se schimba, Iliuță se refugia în ograda lui moș Sava, tatăl lui Mărgărinta, care era rotar și lucra cu tesla. Moș Sava îl întreba pe Iliuță cum îi merge, unde a fost și cu cine s-a întâlnit, bucurându-se că micuțului îi plăcea viața în Valea Moldovei.
Într-o zi, Iliuță se trezește și îi vede pe Mărgărinta și Irinuța tulburate, iar când femeile îl observă, îi explică că hultanul le-a luat găina cea mare, neagră.
Iliuță se îngrijorează și se îndreaptă spre moș Sava pentru a-i povesti cele întâmplate. Află că moș Sava știa deja despre găina furată de hultan, dar nu știa că tocmai găina cea mare și neagră fusese luată.
Moș Sava îl liniștește pe Iliuță, asigurându-l că vulturul nu va mai face stricăciuni în gospodăria Mărgărintei, deoarece plănuia să-l împuște. Într-o zi, Iliuță zărește hultanul pe cer și, speriat, fuge în șopron. Pasărea cade în curtea lor cu aripa ruptă, iar moș Sava o omoară.
Baba Mărgărinta este bucuroasă că „hoțul” a fost omorât, dar Iliuță simte regret privind mâna însângerată a lui moș Sava și realizând că hultanul nu era o pasăre oarecare.
Această povestire prezintă un episod dintr-o gospodărie moldovenească și ilustrează o altă față a lumii necuvântătoarelor, oferind o perspectivă diferită asupra pasării considerate un dușman.