Opera „Iarna” este scrisă de Vasile Alecsandri, cunoscut ca unul dintre creatorii pastelurilor din literatura română. Aceste pasteluri, inclusiv opera „Iarna”, au fost publicate pentru prima dată în revista „Convorbiri literare” în anii 1868-1869. Desi poetul nu a fost un mare fan al iernii, tema acestei perioade este una frecvent abordată în operele sale. Pe lângă „Iarna”, Alecsandri a scris și alte pasteluri dedicate acestui anotimp, precum „Miezul iernei”, „Sania”, „Gerul” și „Viscolul”.
Titlul operei, „Iarna”, reflectă anotimpul descris de Alecsandri și reprezintă tema poeziei. Autorul a ales un titlu simplu și clar, care subliniază măreția și frumusețea iernii. Opera este compusă din patru catrene cu versuri lungi, o structură tipică pentru pastelurile lui Alecsandri. Compozițional, poezia prezintă două tablouri distincte. Primul tablou descrie un peisaj vast și amenințător, acoperit de zăpadă, în timp ce al doilea tablou ilustrează același peisaj luminat de soare.
În prima strofă, poetul descrie iarna ca fiind un anotimp amenințător, cu o zăpadă care acoperă totul într-un mod hiperbolizat. În a doua strofă, se evidențiază căderea neîncetată a zăpezii, în timp ce în a treia strofă, eul liric observă un peisaj pustiu și înfricoșător, cu sate pierdute sub zăpadă. Ultima strofă prezintă transformarea peisajului odată cu apariția soarelui, care aduce bucurie și veselie, simbolizată de o sanie ușoară și de clinchetele de zurgălăi.
Prozodia pastelului „Iarna” reflectă starea de spirit a eului liric, începând cu un ritm trohaic care evoluează de la pesimism către optimism, subliniat de rima împerecheată și versurile lungi.
În concluzie, poezia „Iarna” ilustrează rolul omului în îmblânzirea asprimii iernii și evidențiază simțirea curată a naturii. Este o operă scrisă într-o limbă frumoasă, care a fost apreciată de critici literari ca fiind una dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii române.