Una dintre nuvelele celebre ale lui Mircea Eliade, „În curte la Dionis”, este o poveste complexă care explorează mitul orfic și destinul unei cântărețe talentate. Publicată pentru prima dată în 1977, această nuvelă face parte dintr-un ciclu de proze alături de alte trei lucrări ale autorului.
Acțiunea se desfășoară pe două planuri narative, în primul plan urmărindu-se povestea cântăreței Leana, care își ascunde adevărata identitate și este marcată de un blestem care îi împiedică să-și folosească talentul muzical. Ea își caută iubitul Adrian, un poet a cărui poezie a fost transformată în cântece fermecătoare de către Leana. În paralel, pe al doilea plan narativ, Adrian are o experiență ciudată, fiind sunat de o persoană care îi promite un secret important pentru întreaga omenire.
Trecerea între planurile existențiale este marcată de un ascensor, simbolizând începutul unei experiențe inițiatice și pătrunderea într-un labirint mitologic. Adrian ajunge în fața unui hotel care pare să aibă mai multe etaje decât în realitate, iar aici descoperă un pictor care dezvăluie un adevăr profund legat de viață și moarte.
Amnezia joacă un rol important în poveste, fiind o condiție a miracolului și a călătoriei inițiatice a lui Adrian. În final, el se reîntâlnește cu Leana și cei doi descoperă sensul destinului lor și reușesc să evadeze din timp și spațiu. În viziunea lui Eliade, cei doi devin un cuplu etern, iar Adrian are rolul de a deschide către spirit lumea înconjurătoare prin poezia sa.
Astfel, nuvela „În curte la Dionis” explorează teme complexe precum destinul, iubirea și puterea creatoare a artei, aducând un nou înțeles mitului orfic și oferind o perspectivă inedită asupra relației dintre Orfeu și Euridice.