Romanul „Invitație la vals” de Mihail Drumeș a fost lansat în 1937 la editura „Vremea” și a devenit cunoscut pentru povestea sa de dragoste tragică. Autorul, Mihail Drumeș, a fost un dramaturg, nuvelist și realizator de proză scurtă, foarte popular în perioada interbelică. Inspirat din piesa lui Weber, intitulată „L`invitation à la valse”, romanul prezintă povestea lui Tudor Petrican, un tânăr care se găsește într-o situație disperată și hotărăște să-și pună capăt vieții.
Povestea începe cu o afirmație puternică a lui Tudor, care anunță intenția sa de a se sinucide: „Totul s-a sfârșit: nu-mi rămâne decât să mă sinucid. Sunt ferm convins că, orice aș face de aici înainte, nu rezolv nimic. Așa că, neavând încotro, mă văd silit să-mi plec steagul în fața morții”. În următoarele pagini, Tudor dezvăluie povestea sa, explicând motivele care l-au adus într-o asemenea stare de disperare. În timpul studenției sale la București, Tudor întâlnește o femeie numită Micaela, care îi schimbă complet perspectiva asupra vieții.
Tudor era obișnuit cu aventurile de o noapte, însă Micaela era diferită de celelalte femei pe care le cunoscuse. După o luptă îndelungată, reușește să o cucerească și încep o poveste de dragoste pasională. Cei doi se căsătoresc, însă relația lor este marcată de neînțelegeri și suferință. După ce Micaela își pierde copilul și se simte trădată de Tudor, ea își pune capăt vieții.
Într-o încercare de a se răzbuna, Tudor își pune și el capăt vieții, conștientizând greșelile pe care le-a făcut și suferința pe care a provocat-o. În final, romanul „Invitație la vals” subliniază importanța sincerității în exprimarea sentimentelor și ne avertizează asupra consecințelor orgoliului supradimensionat. Opera impresionează prin tragedia personajelor și lecția importantă pe care o transmite despre iubire și pierdere.