„Jocul de-a vacanța”, scrisă de Mihail Sebastian în 1936, este o operă teatrală în trei acte, care explorează teme complexe prin intermediul comediei.
Această piesă marchează debutul lui Sebastian ca dramaturg și reprezintă o îmbinare între amintirile sale personale și elementele prezentate în romanul său „Femei”.
Piesa câștigă o relevanță sporită în era modernă, în contextul în care mijloacele de comunicare sunt omniprezente, punând în scenă un experiment social captivant, cel al izolării voluntare de lumea exterioară.
Povestea se desfășoară în decorul pensiunii Weber, în anul 1936, unde un grup divers de personaje se întâlnește: Corina, Ștefan Valeriu, Jeff, Madame Vintilă, Maiorul, Agneș, Domnul Bogoiu, Mecanicul, Călătorul și Nevasta călătorului.
Fiecare personaj aduce în prim-plan o tipologie umană distinctă, de la femeia naivă, la adolescentul rebel și până la militarul auster, creând un microcosmos al societății.
Scenariul începe cu descoperirea făcută de Madame Vintilă, Maiorul, Domnul Bogoiu și Corina că toate mijloacele de comunicare cu exteriorul au fost tăiate.
Acest lucru se datorează lui Ștefan Valeriu, care dorește să scape de influența și agitația lumii exterioare, trăind în izolarea oferită de pensiune. Ștefan propune un „joc de-a vacanța”, o încercare de a se detașa complet de realitatea cotidiană prin izolarea la pensiune.
Deși ceilalți oaspeți inițial resping ideea, sunt treptat convinși de Corina, obiectul afecțiunii lui Bogoiu, Jeff și Ștefan, să participe la acest experiment.
Pe măsură ce jocul se desfășoară, personajele încep să trăiască o existență aparte, într-o bulă izolată de restul lumii. Această situație continuă până la sosirea unui cuplu de turiști, care tulbură echilibrul stabilit.
Personajele, încercând să-și mențină spațiul lor „sacru”, se comportă de parcă ar fi pe un vapor, idee sugerată inițial de Corina pentru a convinge pe Domnul Bogoiu să se alăture jocului. În final, intrușii sunt determinați să părăsească pensiunea prin comportamentul neobișnuit al grupului.
Cu toate acestea, stabilitatea creată în cadrul jocului este amenințată când Corina alege să plece, conștientizând că este centrul unui triunghi amoros nedorit între Jeff, Ștefan și Bogoiu.
Prin plecarea ei, ea evidențiază imposibilitatea de a evada cu adevărat de realitate, lăsând în urmă pensiunea Weber ca un loc al iluziilor neîmplinite și al speranțelor pierdute.
„Jocul de-a vacanța” explorează în mod subtil teme precum neîmplinirea umană, fuga de realitate și dificultatea de a trăi autentic într-o lume dominată de convenții sociale și tehnologie.
Sebastian folosește comediei pentru a critica subtil societatea, ilustrând dorința universală de evadare din cotidian și cum, chiar și în cadrul unui joc, realitatea și iluzia se împletesc în mod inextricabil.
Această piesă este nu doar o lucrare de divertisment, ci și o meditație asupra naturii umane, a relațiilor interpersonale și a căutării unui sens mai profund în existență.