Piesa „Jocul Ielelor”, scrisă de Camil Petrescu și publicată în 1924, este o capodoperă a dramaturgiei românești interbelice, desfășurându-se într-un București marcat de lupte politice între conservatori și socialiști.
Personajul principal, Gelu Rușcanu, este un tânăr idealist și director al ziarului socialist „Dreptatea Socială”.
Gelu este obsedat de dreptate absolută și începe o campanie împotriva ministrului Justiției, Șerban Saru Sinești, acuzându-l de corupție și crimă.
Piesa se apleacă asupra psihologiei complexe a lui Gelu și dilemelor etice cu care se confruntă, devenind o meditație asupra idealismului și compromisului.
Jocul ielelor – rezumat pe acte
Actul I are loc în redacția ziarului, unde Gelu conduce campania împotriva lui Sinești, deținând un document compromițător.
Diverse personaje își fac apariția, inclusiv un fost ministru conservator și soția unui activist socialist încarcerat.
Gelu descoperă că documentul compromițător este de fapt o scrisoare de dragoste de la soția lui Sinești către el însuși, iar un prieten îl sfătuiește să nu o publice.
Între timp, Sinești este arătat preocupat de campania împotriva sa.
În Actul II, Gelu decide să publice un articol împotriva lui Sinești, cerând demisia acestuia.
Tensiunea crește într-o scenă intensă în casa lui Sinești, unde Maria, soția ministrului, încearcă să-l seducă pentru a-l face să renunțe la politică.
Mătușa Irena, cea care l-a crescut pe Gelu, îi dezvăluie un secret de familie, dar Gelu rămâne ferm pe poziție.
O tragedie în vecinătate intensifică dilema lui Gelu, care rămâne hotărât să publice articolul în ciuda oricăror consecințe.
Continuând cu Actul III din piesa „Jocul Ielelor” de Camil Petrescu, atmosfera este plină de tensiune.
La redacția ziarului, discuțiile se concentrează pe inevitabilitatea războiului. Gelu și Praida, așteptându-l pe Sinești, intră într-o confruntare directă cu acesta.
Gelu îl acuză de crimă, dar Sinești respinge acuzațiile cu indignare. În cele din urmă, Sinești se oferă să transfere un activist socialist la spital și să propună grațierea acestuia.
Gelu și Praida decid să nu publice scrisoarea compromițătoare pentru a obține eliberarea activistului, dar Gelu se simte complice.
Într-o întâlnire acasă la Gelu, Maria îl iartă pentru intenția de a publica scrisoarea și dezvăluie detalii despre trecutul lor. La cabina unei actrițe, Gelu află despre relația tatălui său cu actrița și despre sinuciderea acestuia.
Aflând aceste lucruri, Gelu este profund dezamăgit și șocat.
În final, la redacție, Gelu anunță demisia sa, incapabil să mai scrie. Maria îi cere să fugă împreună, dar Gelu refuză.
În aceeași încăpere unde tatăl său s-a sinucis, Gelu își pune capăt zilelor, incapabil să găsească un sens în viață. Sinuciderea sa este influențată de moștenirea familiei și de eșecul idealurilor sale.
Citește și: Jocul ielelor – comentariu bac