Nicolae Milescu, cunoscut și sub numele de „Spătarul Milescu-Cârnu”, a fost unul dintre cei mai talentați și importanți diplomați români din toate timpurile. El a fost considerat a fi un fel de „Marco Polo al României” datorită călătoriilor sale în slujba voievozilor români și a țarului Petru I al Rusiei. Milescu a călătorit în numeroase țări, precum Franța, Statele Germane, Austria și China, și a fost însărcinat de țarul Rusiei cu adunarea de informații militare, geografice și economice despre regiuni îndepărtate și necunoscute.
Jurnalul său de călătorie în China consemnează experiența sa diplomatică prin Siberia și până în zona de Nord a Pekinului. La începutul cărții, Milescu menționează că a fost trimis în ambasadă la împărăția Chinei din ordinul marelui împărat și cneaz Alexie Mihailovici, autocratul întregii Rusii. În timpul celei mai lungi călătorii făcute vreodată de un diplomat moldovean, el a scris trei lucrări, dintre care Jurnalul de călătorie în China este raportul oficial asupra misiunii diplomatice.
Jurnalul începe cu plecarea din Tobolsk și consemnează călătoria sa prin Siberia și populațiile, tradițiile și râurile din zonă, până la granița Chinei. La Pekin, Milescu este primit de împăratul Shengzu și își descrie întâlnirea cu autoritățile chineze, protocolul audienței cu împăratul și diferențele semnificative între Europa și China. El detaliază și aspectele orașului Beijing și obiceiurile locuitorilor.
Chiar dacă lucrările lui Milescu nu au fost scrise în limba română, ele au o importanță istorică deosebită pentru țara noastră. Jurnalul său reprezintă o importantă sursă de cunoaștere și o dovadă a succesului misiunii sale. Milescu rămâne în istoria noastră ca primul român primit vreodată în audiență de către un împărat al Chinei, iar experiențele sale, consemnate în paginile acestui jurnal, îl definesc drept una dintre personalitățile istorice și culturale semnificative ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea.