Marin Sorescu – viața și operele scriitorului Român

Marin Sorescu – biografie pe scurt

Marin Sorescu, născut pe 29 februarie 1936, în Bulzești, Dolj, România, a fost un remarcabil scriitor român și membru titular al Academiei Române începând cu anul 1992.

În decursul vieții sale, a îmbinat cu succes talentul literar cu activitatea politică, îndeplinind rolul de ministru al Culturii între anii 1993 și 1995, fără a fi afiliat politic. A murit pe data de 8 decembrie 1996, în București, România.

Marin Sorescu s-a născut într-o familie de țărani din Bulzești, fiind fiul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (născută Ionescu).

A urmat școala primară în satul său natal, pentru ca apoi să continue studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova și la Școala medie militară din Predeal.

A urmat studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași (1955-1960), devenind licențiat în limbi moderne.

De asemenea, a fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa, SUA.

În afară de pasiunea pentru scris, Marin Sorescu s-a distins și prin talentul său pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și peste hotare.

Nu s-a înscris în niciun partid politic, dar în perioada de după Revoluția română din 1989, a acceptat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului condus de Nicolae Văcăroiu (25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995).

A contribuit și la popularizarea operei lui Boris Pasternak, traducându-i versurile.

Cariera sa literară a cunoscut un important succes în perioada 1978-1990, când a deținut funcția de redactor-șef la revista craioveană „Ramuri”.

Însă în 1992 a fost forțat să părăsească această poziție, ca urmare a unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.

În plan academic, Marin Sorescu a obținut în 1992 titlul de doctor în filologie la Universitatea din București, susținând teza ”Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”.

Marin Sorescu a decedat pe 8 decembrie 1996, la București.

Opere scrise de Marin Sorescu

Poezii:

1. „Singur printre poeți” (1964)
2. „Poeme” (1965)
3. „Moartea ceasului” (1966)
4. „Tinerețea lui Don Quijote” (1968)
5. „Unghi” (1970)
6. „Tușiți” (1970)
7. „O aripă și-un picior” (1970)
8. „Suflete, bun la toate” (1972)
9. „La lilieci”
10. „Astfel” (1973)
11. „Norii” (1975)
12. „Descântece” (1976)
13. „Ceramică” (1976)
14. „Sărbători itinerante” (1978)
15. „Fântâni în mare” (1982)
16. „Apă vie, apă moartă” (1987)
17. „Poezii alese de cenzură” (1991)

Teatru:

1. „Iona” (1968)
2. „Există nervi” (1968)
3. „Paracliserul” (1970)
4. „Matca” (1974)
5. „Răceala” (1976)
6. „A treia țeapă” (1978)
7. „Pluta meduzei” (1980)
8. „Luptătorul pe două fronturi” (1981)
9. „Vărul Shakespeare” (1988)
10. „Desfacerea gunoaielor” (1995) – publicată postum
11. „Casa evantai”

Romane:

1. „Trei dinți din față” (1977)
2. „Viziunea vizuinii” (1981)
3. „Japița” (1999)

Opere de Marin Sorescu incluse în programa de Bacalaureat

• „Iona” – Comentariu BAC
  • Caracterizare Iona