Minunata lume nouă – rezumat

„Minunata lume nouă” este un roman distopic scris de Aldous Huxley și publicat în 1932, care este considerat una dintre cele mai mari capodopere literare ale secolului XX. Acțiunea cărții are loc într-un viitor distopic, în Londra, aproximativ 600 de ani în viitor. În această lume, anii sunt numărați „după Ford”, după industrializarea completă și renașterea societății, unde o mână de oameni puternici controlează lumea prin Statul Mondial.

Romanul începe cu o vizită într-un laborator, unde oamenii sunt creați și condiționați să trăiască conform normelor stricte ale societății noi. Procesul natural al nașterii, îmbătrânirii și morții este privit ca o ororare în această lume controlată.

Bernard Marx, un psiholog Alpha Plus, este singurul nemulțumit în această lume a plăcerilor și confortului material, iar atunci când pleacă într-o vacanță la Rezervația Sălbatică din New Mexico, împreună cu Lenina, începe o serie de evenimente care vor schimba cursul poveștii.

Pe parcursul cărții, Bernard se confruntă cu superiorul său și îl aduce pe Linda și pe fiul ei, John, înapoi în Londra, fapt care îl aduce în centrul atenției și îi aduce succesul pe care și-l dorea.

John, cunoscut și sub numele de „Sălbaticul”, începe să se simtă din ce în ce mai dezgustat de societatea londoneză și de obiceiurile sale. Încercările lui de a se opune normelor și de a-și păstra umanitatea conduc la un conflict care se încheie cu exilul său și al lui Bernard și Helmholtz Watson, un „inginer emoțional”.

În final, John se retrage într-un far, iar evenimentele care urmează conduc la o tragedie și la moartea sa. Romanul subliniază efectele devastatoare ale renunțării la individualism și libertate, prezentând subiectivitatea cu care oamenii privesc lumea în funcție de mediu și norme sociale, și punând în discuție pierderea individualității și a umanității într-o societate controlată și uniformizată.


Categorii:
error: