Modul conjunctiv

Modul conjunctiv reprezintă un mod personal (predicativ) în limba română, care se folosește pentru a arăta acțiuni posibile sau realizabile.

O caracteristică definitorie a modului conjunctiv este utilizarea conjuncției „să” în structura verbului, ceea ce face acest mod ușor de recunoscut.

Există două timpuri în modul conjunctiv: prezent și perfect.

Conținutul acestui articol

Conjunctiv prezent

Conjunctivul prezent este o variantă a verbului care derivă din timpul prezent al modului indicativ și este introdus prin intermediul conjuncției „să.” Este important de menționat că la persoana a III-a singular și plural, forma conjunctivului prezent este diferită de forma indicativului prezent.

Spre exemplu:

  • Indicativ Prezent: „El/ea mănâncă.”
  • Conjunctiv Prezent: „El/ea să mănânce.”

Această diferență poate fi observată și în alte verbe, precum:

  • Indicativ Prezent: „El tace.”
  • Conjunctiv Prezent: „El să tacă.”

Conjunctivul prezent se utilizează pentru a exprima acțiuni posibile sau realizabile și poate fi folosit într-o varietate de contexte, pentru a evidenția intențiile sau dorințele vorbitorului.

Conjunctivul prezent este recunoscut prin prezența conjuncției „să” în structura verbului.

PERSCONJUGAREA ICONJUGAREA A II-ACONJUGAREA A III-ACONJUGAREA A IV-A
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
să mănânc
să mănânci
să mănânce
să mâncăm
să mâncați
să mănânce
să tac
să taci
să tacă
să tăcem
să tăceți
să tacă
să fac
să faci
să facă
să facem
să faceți
să facă
să citesc
să citești
să citească
să citim
să citiți
să citească

Conjuncția „să” poate apărea în propoziție direct înaintea verbului sau poate exista alte părți de vorbire între „să” și verb.

Exemple includ:

  1. „Să nu vorbești prea tare.”
  2. „Să mai cumperi cărți și data viitoare.”
  3. „Să nu-mi dai telefon.”

De asemenea, este important de menționat că, la persoana a II-a singular, anumite verbe sunt scrise cu „doi i.”

Aceasta este o caracteristică a limbii române și se aplică următoarelor verbe: a fi, a ști, a ține, a veni, a deveni, a susține, a deține, a reține, a reveni, a preveni, a redeveni.

De exemplu:

  • Tu să fii
  • Tu să știi
  • Tu să ții
  • Tu să vii
  • Tu să devii
  • Tu să susții
  • Tu să deții
  • Tu să reții
  • Tu să revii
  • Tu să previi
  • Tu să redevii

De asemenea, aceeași regulă se aplică și la verbele „a crea” și „a agrea.”

Formele acestor verbe sunt similare cu cele ale verbului „a lucra.”

PERSA LUCRAA CREAA AGREA
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
eu să lucrez
tu să lucrezi
el/ea să lucreze
noi să lucrăm
voi să lucrați
ei/ele să lucreze
eu să creez
tu să creezi
el/ea să creeze
noi să creăm
voi să creați
ei/ele să creeze
eu să agreez
tu să agreezi
el/ea să agreeze
noi să agreăm
voi să agreați
ei/ele să agreeze

Conjunctiv perfect

Formarea Conjunctivului Perfect

Pentru a forma conjunctivul perfect, folosim conjunctivul prezent al verbului „a fi” în forma „să fi,” urmat de participiul verbului de conjugat. Acesta are aceeași formă pentru toate persoanele, la singular și plural.

PERSCONJUGAREA ICONJUGAREA A II-ACONJUGAREA A III-ACONJUGAREA A IV-A
eu
tu
el/ea
noi
voi
ei/ele
să fi măncat
să fi măncat
să fi măncat
să fi măncat
să fi măncat
să fi măncat
să fi tăcut
să fi tăcut
să fi tăcut
să fi tăcut
să fi tăcut
să fi tăcut
să fi făcut
să fi făcut
să fi făcut
să fi făcut
să fi făcut
să fi făcut
să fi citit
să fi citit
să fi citit
să fi citit
să fi citit
să fi citit
error: