Modul conjunctiv

Modul conjunctiv reprezintă un mod personal (predicativ) în limba română, care se folosește pentru a arăta acțiuni posibile sau realizabile.

O caracteristică definitorie a modului conjunctiv este utilizarea conjuncției „să” în structura verbului, ceea ce face acest mod ușor de recunoscut.

Există două timpuri în modul conjunctiv: prezent și perfect.

Conjunctiv prezent

Conjunctivul prezent este o variantă a verbului care derivă din timpul prezent al modului indicativ și este introdus prin intermediul conjuncției „să.” Este important de menționat că la persoana a III-a singular și plural, forma conjunctivului prezent este diferită de forma indicativului prezent.

Spre exemplu:

• Indicativ Prezent: „El/ea mănâncă.”
• Conjunctiv Prezent: „El/ea să mănânce.”

Această diferență poate fi observată și în alte verbe, precum:

• Indicativ Prezent: „El tace.”
• Conjunctiv Prezent: „El să tacă.”

Conjunctivul prezent se utilizează pentru a exprima acțiuni posibile sau realizabile și poate fi folosit într-o varietate de contexte, pentru a evidenția intențiile sau dorințele vorbitorului.

Conjunctivul prezent este recunoscut prin prezența conjuncției „să” în structura verbului.

PERS	CONJUGAREA I	CONJUGAREA A II-A	CONJUGAREA A III-A	CONJUGAREA A IV-A
eu tu el/ea noi voi ei/ele	să mănânc să mănânci să mănânce să mâncăm să mâncați să mănânce	să tac să taci să tacă să tăcem să tăceți să tacă	să fac să faci să facă să facem să faceți să facă	să citesc să citești să citească să citim să citiți să citească

Conjuncția „să” poate apărea în propoziție direct înaintea verbului sau poate exista alte părți de vorbire între „să” și verb.

Exemple includ:

1. „Să nu vorbești prea tare.”
2. „Să mai cumperi cărți și data viitoare.”
3. „Să nu-mi dai telefon.”

De asemenea, este important de menționat că, la persoana a II-a singular, anumite verbe sunt scrise cu „doi i.”

Aceasta este o caracteristică a limbii române și se aplică următoarelor verbe: a fi, a ști, a ține, a veni, a deveni, a susține, a deține, a reține, a reveni, a preveni, a redeveni.

De exemplu:

• Tu să fii
• Tu să știi
• Tu să ții
• Tu să vii
• Tu să devii
• Tu să susții
• Tu să deții
• Tu să reții
• Tu să revii
• Tu să previi
• Tu să redevii

De asemenea, aceeași regulă se aplică și la verbele „a crea” și „a agrea.”

Formele acestor verbe sunt similare cu cele ale verbului „a lucra.”

PERS	A LUCRA	A CREA	A AGREA
eu tu el/ea noi voi ei/ele	eu să lucrez tu să lucrezi el/ea să lucreze noi să lucrăm voi să lucrați ei/ele să lucreze	eu să creez tu să creezi el/ea să creeze noi să creăm voi să creați ei/ele să creeze	eu să agreez tu să agreezi el/ea să agreeze noi să agreăm voi să agreați ei/ele să agreeze

Conjunctiv perfect

Formarea Conjunctivului Perfect

Pentru a forma conjunctivul perfect, folosim conjunctivul prezent al verbului „a fi” în forma „să fi,” urmat de participiul verbului de conjugat. Acesta are aceeași formă pentru toate persoanele, la singular și plural.

PERS	CONJUGAREA I	CONJUGAREA A II-A	CONJUGAREA A III-A	CONJUGAREA A IV-A
eu tu el/ea noi voi ei/ele	să fi măncat să fi măncat să fi măncat să fi măncat să fi măncat să fi măncat	să fi tăcut să fi tăcut să fi tăcut să fi tăcut să fi tăcut să fi tăcut	să fi făcut să fi făcut să fi făcut să fi făcut să fi făcut să fi făcut	să fi citit să fi citit să fi citit să fi citit să fi citit să fi citit