Nopți la Serampore este o nuvelă scrisă de Mircea Eliade.
În timpul studiilor sale la Calcutta, în vremea Indiei Britanice, un tânăr român pasionat de orientalism își ocupa serile explorând fascinantele străzi ale orașului alături de doi prieteni mai vârstnici: Bogdanof, un fost diplomat rus, și Van Manen, un bibliotecar olandez.
Această fraternitate de interese i-a dus într-o seară la un bungalou proprietatea lui Budge, un industriaș, situat într-o pădure lângă Serampore, un orășel la nord de Calcutta. Aici, cei trei prieteni se întorc de mai multe ori, vrăjiți de pitorescul locului.
Într-o seară, pe drumul spre Serampore, ei îl zăresc pe profesorul Suren Bose, despre care se bănuia că practica în secret ritualuri tantrice, intrând în pădure.
Mergând spre Calcutta după miezul nopții, grupul simte că parcă ar călători pe un drum necunoscut și, după ce aud un strigăt înspăimântător de femeie, pornesc în căutarea ei prin pădure, dar în zadar.
Când se întorc, mașina lor dispăruse, așa că decid să meargă pe jos înapoi la bungalou.
Rătăcind prin pădurea nepământeană, ei ajung la o clădire înconjurată de ziduri de piatră și sunt întâmpinați de un servitor ce vorbea o bengaleză veche. După ce le povestesc despre strigătul auzit, stăpânul casei, Nīlāmvara Dāsa, începe să se tânguie, strigând numele Lila.
Curtea se umple de oameni în straie ciudate și, simțindu-se nelalocul lor, cei trei decid să plece.
La răsăritul soarelui, se trezesc aproape de bungalou, dar nimeni nu le crede povestea: șoferul susține că mașina nu s-a mișcat în timpul nopții, iar profesorul Bose neagă că a fost vreodată la Serampore.
Relatându-și aventura lui Budge, acesta le spune că nu există nicio pădure sălbatică sau clădire ascunsă în zonă. Chatterjî, un localnic erudit, le povestește despre Nīlāmvara Dāsa, un nobil bengalez a cărui soție, Lila, a fost răpită și ucisă cu 150 de ani în urmă.
Cei trei hotărăsc să nu mai vorbească despre experiența lor, pe care o atribuie unor practici oculte ale lui Bose. După acest incident, ei devin mai retrași și nu se mai întorc la Serampore.
Naratorul părăsește Calcutta pentru a căuta pacea interioară la o mănăstire hindusă din Rishikesh, unde îi povestește gurului Swami Shivananda întâmplarea lor.
Tânărul crede că practicile oculte ale lui Bose i-au transpus într-un alt spațiu și timp, dar maestrul îl contrazice, explicându-i că realitatea este iluzorie și că cei care stăpânesc anumite forțe oculte pot crea aparențe de realitate.
Pentru a-i demonstra aceasta, maestrul îl proiectează pe tânăr în spațiul și timpul lui Dāsa, provocându-i o cădere nervoasă.