„Nuntă în cer” este un roman scris de Mircea Eliade.
Rezumat „Nuntă în cer” de Mircea Eliade
Într-o zi agitată, revenind acasă, Andrei Mavrodin descoperă o scrisoare-surpriză de la Ileana, soția sa, care dispăruse fără urmă. În mesajul lăsat, Ileana îi cerea să nu o caute, îi mulțumea pentru clipele de fericire împărtășite și îi anunța dorința de a divorța.
Mavrodin, copleșit de amintiri și durere, îi povestește lui Hasnas eforturile sale zadarnice de a afla unde a plecat Ileana, nopțile albe și disperarea resimțită după ce a fost părăsit.
Sperând că romanul început când erau împreună ar putea-o face pe Ileana să dea un semn, se grăbește să-l finalizeze, dar ea nu mai dă niciun semn de viață.
Mavrodin, convins că nu va mai putea iubi niciodată, decide să scrie un nou roman, „Nunta în cer”, ca un testament al iubirii pierdute.
Impresionat de povestea lui Mavrodin, Barbu Hasnas îi împărtășește propria experiență amoroasă. Își amintește de anii de tinerețe, când era student la inginerie în Franța și se înrolase voluntar în Primul Război Mondial, luptând ca sublocotenent.
În 1917, într-un tren aglomerat, îl surprinde o întâlnire neașteptată cu o fetiță de 15 ani, rătăcită de mătușa ei.
Ajutând-o, nu bănuiește că viața îi va rezerva o întorsătură neașteptată. Ani mai târziu, devenit un om bogat și cu o experiență de viață vastă, Hasnas o reîntâlnește pe aceeași fată, acum o tânără deosebită pe nume Lena, într-un tren spre Milano. După o serie de întâlniri romantice, se îndrăgostește și o cere în căsătorie.
Căsătoria lor, inițial fericită, se transformă curând într-un lanț de neînțelegeri și gelozii, punându-le dragostea la încercare. Cu toate acestea, Hasnas își dă seama că legătura lor este definitivă și împărtășește cu Mavrodin convingerea că o astfel de dragoste se întâlnește o singură dată în viață.
La sfârșitul nopții petrecute în confesiuni, gazda îi găsește nedormiți, iar ei îi mărturisesc că au petrecut noaptea povestind despre iubirile tinereții.
Mergând pe străzi în tăcere, Mavrodin întreabă, cu un glas plin de emoție, dacă Ileana mai trăiește, simțind amândoi că răspunsul este negativ.
Romanul se încheie cu această întrebare, lăsând cititorul să reflecteze asupra profunzimilor și misterelor iubirii.