Fiul lui Avram Neculce și al Catrinei Cantacuzino, Ion Neculce s-a născut în anul 1672 în Târgu Frumos, conform documentelor cercetătorilor. Copilăria sa a fost marcată de pierderea tatălui în 1677 și recăsătoria mamei sale cu Ienachi (Enache), tatăl său vitreg. După o perioadă de refugiu în Muntenia, s-au întors în Moldova, unde Ion Neculce a ocupat diverse funcții publice, cum ar fi postelnic, spătar, caimacan și mare vornic.
Lucrarea sa, intitulată „Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”, cuprinde o cronică a istoriei Moldovei pe o perioadă de optzeci și doi de ani. Această scriere de excepțională valoare a literaturii românești marchează debutul prozei literare românești și este considerată ca marcând un apogeu în literatura istorică a României.
Neculce a făcut o selecție atentă a poveștilor fabuloase care circulau în epocă și le-a înregistrat în „O samă de cuvinte”. Aceste legende au un conținut educativ și sunt transmise pe cale orală. Ele acoperă o gamă largă de subiecte, inclusiv bătălii celebre, construcția mănăstirilor și relațiile dintre domnitori și popor.
Limba folosită de Neculce în cronica sa a renunțat la clasicitatea savantă și a preferat exprimarea bazată pe limba populară. Acest lucru a contribuit la popularitatea și farmecul legendelor sale, care au fost considerate ca având un conținut educativ fără ostentație sau cumpănit anecdotic.
În concluzie, „O samă de cuvinte” este o operă de o valoare deosebită pentru literatura română, care a influențat numeroase scriitori care i-au urmat. Este considerată ca marcând un apogeu în literatura istorică a României și a fost apreciată pentru conținutul său educativ și popular.