„Pasărea măiastră” este un basm popular românesc cules de celebrul folclorist, scriitor și povestitor Petre Ispirescu. Acesta este cunoscut pentru colectarea și republicarea basmelor populare românești în volumul „Legendele sau basmele românilor” în anul 1872, cu sprijinul poetului Vasile Alecsandri.
Acțiunea basmului nu este situată într-un anumit timp sau spațiu, însă începe cu povestea unui împărat care avea trei feciori, o temă des întâlnită în basmele populare. Împăratul a construit o mănăstire impresionantă, dar turnul acesteia se dărâma mereu, împiedicând finalizarea construcției. Într-o noapte, împăratul visează că pasărea măiastră de pe tărâmul celălalt ar putea rezolva problema.
Auzind despre visul tatălui lor, cei trei feciori se pregătesc să plece în căutarea păsării. Cei doi mai mari nu reușesc să aducă pasărea, dar cel mic, după numeroase întâmplări, reușește să o găsească și să o aducă înapoi. Cu toate acestea, pasărea nu cântă, iar împăratul este întristat și îngrijorat de dispariția fiului cel mic.
Ulterior, o femeie găinăreasă îi dezvăluie împăratului că pasărea cântă doar când intră în biserică un anume cioban. Ciobanul se dovedește a fi fiul cel mic, iar el îi povestește împăratului cum a fost blestemat să trăiască în corpul unei vulpi până când un om i-ar fi făcut milă. El povestește cum a fost ajutat de o fată răpită de zmei și cum a reușit să aducă pasărea înapoi.
În cele din urmă, adevărul iese la iveală, iar cei doi frați mai mari sunt pedepsiți pentru trădarea fratelui lor. Basmul înfățișează eroi care reprezintă idealuri din popor, precum curaj, modestie, credință și spirit de sacrificiu. De asemenea, basmul conține o morală importantă privind pedeapsa celor care-și trădează apropiații.
Astfel, „Pasărea măiastră” este un basm captivant cu elemente specifice literaturii românești populare, care transmite valori umane și o morală puternică.