Povestea începe într-un sat, unde trăiește un țăran simplu, dar cu un simț al umorului destul de îndrăzneț. Într-o zi, el ieșe în țarină să semene păpușoi, dar în locul semințelor obișnuite, el glumește că seamănă… ceva complet neașteptat.
Surprinzător, pe câmp apare nimeni altul decât Hristos împreună cu Sfântul Petru.
Întrebat de Hristos ce seamănă, țăranul îi răspunde cu aceeași glumă neortodoxă. Hristos, probabil surprins de răspuns, decide să-l ia la cuvânt și binecuvântează sămânța, spunând că din ea să crească exact ceea ce a spus țăranul.
Și, de parcă basmul nu era deja destul de neobișnuit, când vine timpul recoltei, țăranul descoperă că, în loc de păpușoi, pe câmp au crescut exact ceea ce a glumit că a semănat.
Uimit și frustrat, el încearcă să găsească o soluție pentru a transforma această ciudată recoltă în ceva profitabil.
În acest moment, intră în scenă o bătrână, care, după ce află despre neobișnuita recoltă, îi sugerează țăranului să vândă aceste produse neobișnuite la târg, spunându-i cum să le prezinte potențialilor cumpărători.
Țăranul, acum transformându-se într-un fel de comerciant improvizat, pornește spre târg cu o căruță plină de… produsele sale unice.
La târg, aventura țăranului devine și mai amuzantă, atrăgând atenția mai multor personaje, inclusiv a unei cucoane văduve care, intrigată de marfa neobișnuită, decide să cumpere un exemplar. Evident, întreaga situație este plină de umor și ironie.
Povestea continuă cu mai multe peripeții și întâmplări hilare, care transformă acest basm într-o satiră a vieții rurale și a superstițiilor.
Personajele, de la țăran, la Hristos, la cucoana văduvă și popa, toate contribuie la acest tablou caricatural al societății, cu un umor specific folclorului românesc.
Povestea se încheie cu o notă de umor negru, lăsându-ți imaginația să zburde în jurul acestei fabule bizare, pline de umor rustic și întâmplări neașteptate.
E un exemplu clasic de basm popular, care, deși pare să aibă o structură simplă, ascunde multe straturi de umor și satiră.
Lasă un răspuns