„Românii sub Mihai Voievod Viteazul” este o lucrare istorică semnificativă scrisă de Nicolae Bălcescu, care urmărește istoria românilor sub conducerea lui Mihai Viteazul în perioada 1593-1600. Publicată în 1877, lucrarea a fost bine primită de personalități notabile ale vremii, inclusiv Mihai Eminescu.
Inițial, opera trebuia să cuprindă șase părți, dar numai patru au fost finalizate, iar a cincea parte, intitulată „Mirăslău”, este aproape completă. Structura inițială a cuprins subiecte precum libertatea națională, călugărenii, robirea țăranului și unitatea națională, dar partea a șasea a rămas inexistentă. Cu toate acestea, Bălcescu a acoperit multe aspecte ale domniei lui Mihai Viteazul și a influenței sale asupra poporului român. El a folosit tehnica basoreliefului pentru a relata episoade semnificative din timpul domniei lui Mihai Viteazul și a inclus o varietate de descrieri detaliate ale luptelor conduse de acesta.
Portretul domnitorului evidențiază figura impunătoare a acestuia și victoriile sale, inclusiv cucerirea Moldovei și Transilvaniei. În ciuda regretului sincer al autorului pentru căderea lui Mihai Viteazul, Bălcescu consideră că soarta a fost cinstită cu el, dându-i ceea ce merita pentru alegerile făcute.
În final, „Românii sub Mihai Voievod Viteazul” este considerată capodopera lui Nicolae Bălcescu și cea mai amplă lucrare a sa. Aceasta a fost apreciată pentru sentimentele patriotice și descrierile vii ale evenimentelor, fiind considerată „un cap-de-operă în limba română” de către istorici.