Trilogia „Romanul lui Eminescu” scrisă de Cezar Petrescu este un portret detaliat al vieții poetului național Mihai Eminescu, prezentat sub forma a trei romane distincte: „Luceafărul”, „Nirvana” și „Carmen Saeculare”. Această trilogie a fost publicată inițial între anii 1935 și 1936 și oferă o perspectivă profundă asupra vieții lui Eminescu, bazată pe evenimente reale.
Primul volum, „Luceafărul”, explorează copilăria și adolescența poetului, dezvăluind aspecte precum relația sa cu familia și pasiunile sale visătoare. Tatăl său, îngrijorat de natura visătoare a fiului său, îl consideră un fugar și un besmetic, iar etichetele aplicate de părinte îl marchează pe Eminescu. Volumul se încheie cu poetul devenind sufleor și întorcându-se în satul natal.
Al doilea volum, „Nirvana”, se concentrează pe perioada studiilor lui Eminescu la Viena și Berlin, evidențiind și tragica moarte a fratelui său, Șerban Eminovici, la vârsta de doar treizeci și trei de ani. Volumul se încheie la scurt timp după înmormântarea mamei poetului, Raluca Eminovici.
Ultimul volum, „Carmen Saeculare”, prezintă finalul tragic al vieții lui Eminescu, evidențiind suferința sa fizică și sufletească. Acest volum subliniază tragedia destinului poetului și impactul negativ al temperamentului și vocației sale asupra fericirii sale terestre.
Prin această trilogie, Cezar Petrescu aduce un omagiu profund lui Eminescu, oferind o perspectivă complexă asupra vieții și suferinței sale. Alegerea de a prezenta viața lui Eminescu sub forma unui roman, în locul unei biografii fidele, subliniază dorința autorului de a evita ridicolul și de a păstra autenticitatea portretului său al poetului național. Astfel, viața lui Eminescu devine subiectul unui roman complex, ce îl prezintă pe poetul însuși ca protagonist, într-o manieră care onorează contribuția sa la literatura română.